Suntem racordați la sistemul centralizat de termoficare, de parcă fără asta am fi lăsaţi paraginii.
Stăm fără apă caldă și căldură cu săptâmânile, iarna, din cauza avariilor, iar Primăria Capitalei plătește în fiecare an o subvenție enormă, de 1 – 1,5 miliarde lei, pentru a acoperi pierderile din rețea, 37% din gigacaloriile cumpărate. Cu banii aceştia, ar putea să facă alte lucruri.
În aceste condiții, foarte multă lume se întreabă: de ce pur și simplu nu renunțăm la acest sistem și să ne punem toți centrale de apartament, pe gaz sau electrice. Lucrurile sunt însă foarte complicate.
Sistemul de termoficare din București este format din Elcen (Electrocentrale Bucureşti), societate aflată la Ministerul Energiei, care produce energie termică și electrică, și Termoenergetica, la Primăria Capitalei, care gestionează rețeaua de distribuție a agentului termic.
Termoenergetica cumpără agentul termic de la Elcen și îl vinde bucureștenilor racordați la sistemul centralizat de încălzire: 10.032 de asociații de proprietari/locatari, din 8.091 de blocuri de locuințe, 74 de cămine și 313 imobile/case, reprezentând aproximativ 1.170.000 de oameni. Sau peste 560.000 de apartamente.
Dacă de mâine sistemul centralizat de încălzire s-ar închide, am avea trei probleme majore, spun specialiștii consultați de HotNews.ro.
În primul rând, rețeaua electrică și cea de gaze nu are face față, fiindcă nu sunt dimensionate pentru un consum atât de mare, împărțit în tot orașul.
Și dacă s-ar face pe curentul electric, ar cădea rețeaua electrică. Cade vara, de aparatele de aer condiționat. La consumul de energie electrică necesar pentru încălzirea populației, ar cădea rețeaua de distribuție.
Ce scrie HotNews.ro este însă simplist. În primul rând, când vrei să reformezi un astfel de sistem, nu dai cu satârul, nu închizi totul deodată.
În al doilea rând, nu se trece pe gaze (care în 10 ani sau 15 vor fi de domeniul trecutului), nici pe curent electric, care duce la facturi foarte mari.
Soluţia peletelor organice
Bucureştiul este un depozitar de deşeuri organice istorice. În loc să le acoperi cu pământ şi să le laşi acolo (este ca şi cum ai băga gunoiul sub preş), încurajezi apariţia de firme de sortare.
Firmele acestea separă fracţia organică şi o usucă, apoi o transformă în pelete organice, care au emisii zero de CO2. Peletele organice pot fi folosite pentru microcentrale de bloc, scară sau apartament.
Pe de altă parte, Bucureştiul este un producător de astfel de deşeuri organice. Nu doar că ai depozite istorice, dar ai mereu deşeuri noi. Preţul peletelor făcute din aceste deşeuri noi poate fi scăzut, pentru că poţi sorta de la consumatorul casnic fracţia organică.
Soluţia pompelor de căldură
Mai scumpă, dar foarte rentabilă, soluţia aceasta este pentru oamenii cu bani. Pompele de căldură se folosesc de principiul schimbului de căldură.
Investiţia iniţială este foarte mare, dar merită. trebuie însă să ai aceşti bani.
Şi centralele pe pelete organice, şi pompele de căldură pot face obiectul unor programe subvenţionate de Primăria Capitalei, ca să poată fi achiziţionate mai ieftin. Oricum, când ai un bloc cu 140 de apartamente, preţul este suportabil.
Energia verde
Nu trebuie să îţi ţii toate ouăle într-un coş. Energia solară este foarte bună. Mai mult, în Scandinavia au apărut fotovoltaice care dau energie verde chiar dacă e iarnă şi lumină puţină.
Eolienele pot contribui şi ele. Ca şi energia geotermală. Ne strofocăm de multe decenii să folosim rezervele geotermale din nordul Capitalei. Zona Băneasa – Pipera – Otopeni ar trebui să fie pe geotermale de mult.
Proiecte-pilot
Toate aceste lucruri nu le faci deodată, aruncându-te cu capul înainte, ca năsărâmbul, ci gradual. Întâi faci un proiect-pilot, pe care-l implementezi la o periferie a metropolei, astfel încât, scoţând un imobil de reţeaua de termoficare clasică, să nu opreşti termoficarea centralizată în două cartiere.
Apoi extinzi proiectul, învăţând din greşelile făcute, redimensionând mereu. Nu în ultimul rând, piaţa peletelor organice stă pe o problemă cu aspecte infracţionale şi sociale.
Vecinii noştri din ghetouri trăiesc din sortarea manuală de gunoaie. Ei trebuie scoşi din afacere, ceea ce este o operaţiune foarte complicată, care va impune lucrul cu Evidenţa Populaţiei, procurorii şi Poliţia.
La celălalt capăt al sistemului, acestor oameni trebuie să le oferi soluţii. Adică locuri de muncă. Adică să le schimbi modul de trai. Domnule primar general, domnilor primari de sector, ne băgăm sau ne temem?
