Cunoscutul producător de film şi televiziune, Dan Michael Schlanger s-a stins într-un accident rutier cumplit care a avut loc pe drumul Ruse-Byala din Bulgaria. În mașină, se mai afla o persoană care nu a fost identificată.
Cele două victime se întorceau de la un eveniment cultural din ţara vecină.
Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu a deplâns moartea regizorului şi a vorbit despre realizările acestuia într-un mesaj public.
„Astăzi am primit vestea teribilă că un prieten drag a plecat mult prea devreme la Domnul. Dan Michael Schlanger, actor, regizor, producător, un factotum al culturii evreieşti în România, tată şi soţ, a vrut să se odihnească puţin… Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească, Dan! Sincere condoleanţe familiei…”, a transmis ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.
Am plecat în 1985. Înainte de a pleca, am fost actor la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. Am ajuns în Israel, unde am avut norocul ca, după o foarte scurtă perioadă de timp – trecînd printr-o serie dură de selecţii şi concursuri –, să-mi fac debutul în limba ebraică la Teatrul Naţional de Tineret. Apoi am avut iarăşi o căruţă de noroc şi, după alte probe şi examene, am fost acceptat la Teatrul Naţional – Habimah. Probabil că totul ar fi continuat bine şi frumos şi aş fi fost şi astăzi actor, dacă nu s-ar fi întîmplat ceva în mine, dacă n-aş fi avut şi eu celebra criză a vîrstei de 40, sau revelaţia anilor 40, depinde cum vrei s-o numeşti, şi dacă nu aş fi înţeles că, pentru mine, a fi actor înseamnă a-ţi pierde controlul asupra ta; înseamnă să devii un fel de marionetă în mîinile altcuiva, sau cel puţin aşa mă simţeam eu, o marionetă pusă să facă tot felul de lucruri care nu întotdeauna se potriveau cu ce era în mintea şi în sufletul meu. Atunci am hotărît să încerc să recîştig controlul şi, în primul rînd, controlul asupra mea (probabil că totul vine din nevoia mea de a controla; în Canada toată lumea îmi spune că sînt un „control freak“, că-mi place să controlez – şi asta e adevărat –, dar acum, privind în urmă, nu cred că există un alt fel de a fi pentru a putea reuşi în meseria mea). Primul pas a fost regia, dar în scurtă vreme am descoperit că a fi regizor nu-ţi dă, de fapt, foarte mult control, că adevăratul control se află în mîinile altcuiva, acesta fiind producătorul. Şi atunci am hotărît să las totul baltă şi să mă duc să fac un curs de Business Administration. Am vrut să înţeleg unde este acea linie subţire care leagă sau separă arta de ceea ce se numeşte „entertainment industry“. Cursul mi-a dat o hîrtie, dar nu m-a făcut producător. Au urmat ani buni de urcuşuri şi coborîşuri, de realizări şi eşecuri, pînă cînd am început eu însumi să mă consider cu adevărat „producător“ – mărturisește Dan Schlanger ,într-un interviu din Observatorul Cultural.
Portofoliul său include peste 20 de filme produse, variind atît ca format (de la documentare la seriale TV), cît şi ca subiecte; dacă primele producţii se concentrează pe societatea israeliană şi pe identitatea evreiască, următoarele se diversifică tot mai mult, iar cele mai recente urmăresc teme canadiene ( documentarele despre Evelyn Hart, Arthur Erickson şi desspre tăietorii de lemne de pe Coasta de Vest a Canadei).
