Miercuri 13 decembrie 2023, ora 16.30, la Fundația Europeană Titulescu, va fi lansat volumul „Conflictul israeliano-palestinian. Istoric-cauze-efecte”, coordonat de Tiberiu Tănase.
Cartea este un volum documentar ce cuprinde patru părți și două anexe ce conțin evenimente prezentate cronologice, dar și informații, comentarii și analize ce merg pînă la data de 12 noiembrie 2023 , scrie publicația Intelligence Info.
Partea I- a se referă la parțile în conflict și se intitulează Despre beligeranți – o prezentare documentata a Statului Israel , „Statul Palestina”, Fașia Gaza și organizațiile Hamas și Hezbolah ( pp. 7- 65 ) sunt bine descrise aceste entitați de la etimologie , istorie geografie , educație demografie și religii , de remarcat că regionimul Palestina provine din etnonimul filisteni –adică al unei populații de origine indo- europeană stabilită între sec XIII- XI i.Hr. pe coasta sud – estică a Mării Mediterane . sursele egiptene au înregistrat acest popor sub numele de prst , iar în Biblie locuitorii se numesc în ebraică פְלִשְׁתִּים pliștim, iar colectivul, populația, „Peleșet”, din care a derivat în greaca veche „Palaistine” „παλαιστινη” și în latină „Palaestina”.( p. 31 ).
Palestina a fost dominată de numeroase state, inclusiv Egiptul antic vecin, orașele-state canaanite locale, regatele proprii ale israelițiilor și iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii vecine – asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi, mai târziu pentru scurt timp și Sasanizi, statele elenistice ale Egiptului lagid și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel, regatul arab al Iordaniei și entitatea arabă palestineană încă în proces de constituire în Cisiordania și Fâșia Gaza.
Termenul „Palestina” are mai multe înțelesuri în funcție de contextul în care este utilizat, și este subiectul unor dispute și interpretări istorice, politice și culturale.
Geografic: Palestina era o regiune geografică situată la estul Mării Mediterane, având granițe vag definite care s-au schimbat de-a lungul timpului. Aceasta cuprinde în general zonele cunoscute astăzi sub numele de Israel, Cisiordania și Fâșia Gaza. Istorico-cultural, în antichitate, Palestina a fost locuită de diverse grupuri etnice și culturale, inclusiv canaanei, evrei, fenicieni și alții. A fost, de asemenea, parte a mai multor imperii, inclusiv cel otoman și cel roman.
Atât evreii, cât și arabii au revendicări istorice și religioase asupra teritoriului cunoscut ca Palestina. Evreii îl văd ca țara lor ancestrală, promisă lor conform tradiției biblice. Arabii, majoritar musulmani, consideră aceeași zonă ca făcând parte din patrimoniul islamic și arabo-palestinian. În secolele XIX și XX, mișcarea sionistă a promovat emigrarea evreilor în Palestina cu scopul de a crea un stat național evreiesc. Această migrație a fost privită cu suspiciune și ostilitate de comunitatea arabă locală.
În secolul al XX-lea, termenul „Palestina” a ajuns să fie asociat în mod specific cu aspirațiile naționale ale poporului palestinian. După ce Marea Britanie a primit mandatul asupra Palestinei de la Liga Națiunilor în1920, și mai ales după crearea statului Israel în 1948, a început să se contureze o identitate palestiniană distinctă.
Termenul poate desemna și diferitele entități administrative care au existat sau există în regiune, inclusiv Mandatul Britanic pentru Palestina (1920-1948) sau Autoritatea Națională Palestiniană, care în prezent guvernează părți din Cisiordania. În contextul modern, „Palestina” se referă adesea la teritoriile din Cisiordania și Fâșia Gaza, care sunt sub administrare palestiniană parțială dar și sub ocupație sau blocadă israeliană. Unele țări și organizații internaționale recunosc Palestina ca stat independent, deși această recunoaștere nu este universală.
Partea a II( pp. 75 – 97) se referă la Istoria Conflictului israeliano- palestinian și prezintă originile , contextul istoirc , istoricul conflictului și evolutiile conflictului
Referindu-se la istoricul teritoriilor Palestinei se stie că dorinţa evreilor de a se întoarce acolo unde considerau că este teritoriul statului lor a fost prima dată exprimată pe timpul exilului în Babilon, devenind o temă universală evreiască după distrugerea Ierusalimului de către romani, în anii 70 e.n. şi în timpul pribegiei lor. La sfârşitul secolului al XIX–lea, Theodore Herzel a fondat mişcarea sionistă, care îşi propunea aşezarea evreilor în Palestina, atunci parte a Imperiului Otoman[1]. În 1897, primul Congres Sionist, desfăşurat la Basel, declara că obiectivul sionismului era „să creeze, pentru poporul evreu, un cămin[2] în Palestina, apărat de dreptul public”, prin ruperea Palestinei de Imperiul Otoman şi transformarea acesteia într-un stat evreu. În concepţia acelor vremuri, poporul palestinian nu se putea bucura de dreptul de a avea un stat arab propriu, nefiind menţionat în planurile de renaştere ale statului evreu. Citește textul mai departe pe Intelligence Info
