„Prin trecerea în eternitate a lui Dan Cristea, literatura română suferă o ireparabilă pierdere”, se arată în comunicatul Uniunii.
Dan Cristea s-a născut la 10 noiembrie 1942, în București.
În anul 1965 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. În 1992 a obținut doctoratul (Ph.D.) în literatură comparată la Universitatea din Iowa (SUA).
A debutat publicistic în revista Contemporanul, în 1964. A fost redactor-șef al Luceafărul (din 2008) apărută apoi cu numele Luceafărul de dimineață fiind director al acesteia. A debutat editorial în anul 1974, cu volumul Un an de poezie (Editura Cartea Românească). Este autorul a numeroase volume de critică și istorie literară: Arcadia imaginară (1977), Faptul de a scrie (1980 – Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România), Version and Subversion – The Autobiographies of Benjamin Franklin, Henry Adams and Michel Leiris (1996), Versiune și subversiune – paradoxul autobiografiei (1999; editia a II-a revazută, 2012), Autorul și ficțiunile eului (2004 – Premiul Asociatiei Scriitorilor din București), Poezia vie (2008), Citind cărţile de azi (2014), Caii lui Ahile şi alte eseuri (2016). Cronicile de la Snagov (2017), Alte cronici de la Snagov (2020).
Ultimul său volum a apărut în acest an : Noile cronici de la Snagov.
Pentru opera sa de critic literar a primit numeroase premii și distincții între care Premiul Cartea Anului al Revistei România literară (2014), Premiul Național de Literatură (2019) și Ordinul Național Serviciu Credincios în grad de ofițer.
