Pe 19 august 1881 s-a născut, în satul Liveni-Vârnav, județul Botoșani, geniul muzicii românești, George Enescu. A fost al optulea copil al familiei și primul care supraviețuiește copilăriei, toți ceilalți decedând prematur. Spre imensa bucurie a părinților, „Jurjac” – așa cum era alintat de membrii familiei – a fost un copil precoce reușind să citească și să socotească de la vârsta de trei ani, un mare merit în educația lui revenindu-i guvernantei de origine franceză, Lydie Cèdre. În ciuda unei inteligențe remarcabile, copilul-minune se va afirma în spațiul public prin talentul său în arta sunetelor. Înclinația sa pentru muzică va fi cea care îi va aduce celebritatea.
Învață să cânte la vioară la vârsta de patru ani avându-i ca îndrumători pe cei doi părinți și pe un lăutar vestit din zonă, Niculae Chioru. De la cinci ani începe studii de compoziție cu profesorul de muzică Eduard Caudella și tot atunci are prima experiență muzicală într-un concert. La recomandarea acestui dascăl părinții îl trimit la studii în străinătate. În perioada 1888-1894, George Enescu studiază la Conservatorul din Viena avându-i ca profesori pe Siegmund Bachrich și Josef Hellmesberger la vioară, pe Ernst Ludwig la pian și Robert Fuchs la armonie, contrapunct și compoziție. A fost al doilea copil sub vârsta de 10 ani acceptat să studieze în prestigioasa instituție de muzică.
După experiența vieneză își perfecționează pregătirea la Conservatorul din Paris, în perioada 1895-1899. În cei patru ani petrecuți în capitala Franței participă la concursuri de vioară reușind să obțină premiul al II-lea în anul 1898 și premiul I în anul 1899. Tot la Paris George Enescu înființează două formații de muzică instrumentală, respectiv un trio cu pian în 1902 și un cvartet de coarde în 1904.
Devine extrem de cunoscut în țară și străinătate. Regina Elisabeta a României îl invită des la Palatul Peleș, unde organiza serate muzicale, considerându-l „copilul meu de suflet”. Pe lângă talentul său muzical George Enescu mai deținea și un alt atu. Era un bărbat prezentabil și atrăgător. Femeile îl curtau și îi căutau compania. Avea o frunte lată, păr bogat și ochi strălucitori, care reușeau adesea să pătrundă adânc în sufletul domnișoarelor și doamnelor din preajmă. Așa se face că într-una din vizitele sale la palat, muzicianul își intersectează privirea cu cea a prințesei Maria Cantacuzino.
Frumoasa doamnă Cantacuzino era fiica cărturarului și omului politic Dumitru Rosetti Tescanu, care se făcuse remarcat îndeosebi prin lucrările sale elaborate în limba franceză. Încă de la 18 ani Maria se căsătorește cu Mihai Cantacuzino – fost ministru, deputat și primar al Bucureștiului – și primește titlul de prințesă. Diferența de 12 ani dintre cei doi s-a tradus repede printr-o nepotrivire conjugală, relația lor având de suferit din pricina mentalităților eterogene.
Mihai Cantacuzino era fiul celui mai bogat om politic, Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, la solicitarea căruia s-a construit faimosul Palat Cantacuzino de la Bușteni. Soțul doamnei Cantacuzino era cunoscut în lumea mondenă ca un afemeiat notoriu. Era mereu înconjurat de femei frumoase gata să-i ofere grațiile. Într-una din aventurile sale a fost surprins de soție în timp ce se iubea cu sora acesteia, dar incidentul a fost trecut cu vederea de cei doi soți. Căsătoria lor s-a dovedit a fi un eșec deplin, dar la mijloc erau doi copii, titlul de prințesă și o avere considerabilă la care Maria nu voia să renunțe.
Aceasta era situația civilă a fermecătoarei și orgolioasei doamne Cantacuzino în momentul când l-a cunoscut pe marele muzician. La puțin timp după ce s-au văzut Enescu este invitat să cânte în casa familiei Cantacuzino din Sinaia. Între Maria și George se înfiripă un puternic sentiment de iubire, fapt care îl determină pe Enescu să frecventeze și să concerteze periodic în casa renumitei familii.
Din memoriile prințesei publicate, după Revoluția din 1989, în volumul „Umbre și lumini” aflăm ce a însemnat iubirea lui George pentru ea la începutul relației: „Un singur om umplea și-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simțeam ca într-o veritabilă stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână”.
Mihai Cantacuzino a știut de legătura dintre cei doi, dar nu a părut deranjat. În fond, relația lui cu Maria era una de conveniență. Fiecare își vedea de viața lui, iar Mihai nu ducea lipsă de partenere de ocazie, în compania cărora își petrecea timpul în mod frecvent.
Iubirea dintre George și Maria a fost cu urcușuri și coborâșuri, cu episoade fierbinți și reci. Forțat să susțină diferite concerte în afara țării George pleacă destul de des în străinătate, prilej pentru Maria de a-și exterioriza firea extrem de geloasă. Între cei doi apar discuții aprinse în care se fac reproșuri și acuzații reciproce de infidelitate.
Enescu devenise celebru și căutat. Nu putea renunța la invitațiile pe care le primea. După turneul din America, în perioada 1923-1924, muzicianul îi face cadou Mariei „Vila Luminiș” din Sinaia, azi „Casa memorială George Enescu”. Cu toate acestea, iubirea dintre cei doi a continuat pe aceeași traiectorie sinuoasă, momentele pasionale alternând cu cele de despărțire și dispute verbale. Cât timp era plecat, George încerca să umple golurile cu scrisori de amor pline de declarații siropoase, dar Maria suporta din ce în ce mai greu despărțirile, iar cuvintele nu erau de ajuns. Era depresivă și instabilă emoțional. În mintea ei apăreau, adeseori, tot felul de imagini chinuitoare, care îi provocau bănuiala că George o înșală. De partea cealaltă George aștepta un divorț din partea Mariei, pentru ca relația lor să aibă o finalitate.
În anul 1928 Mihai Cantacuzino moare într-un stupid accident de circulație. Lui George această întâmplare nefericită îi dă speranța că el și cu Maria se vor căsători. Din păcate, pentru muzician lucrurile iau o întorsătură total neașteptată. Maria se îndrăgostește nebunește de profesorul de filosofie Nae Ionescu, mai tânăr decât ea cu 11 ani, și pune capăt relației cu George. Dezamăgit de atitudinea iubitei marele muzician se refugiază la Paris, sperând ca simțământul față de Maria să se stingă repede. N-a fost așa. Maria și Nae au avut o relație de aproximativ șapte ani, după care filosoful a abandonat-o pentru pianista Cella Delavrancea.
Profund afectată de gestul iubitului ei Maria încearcă să se sinucidă. Are o cădere psihică violentă în urma căreia își dă foc și își toarnă acid sulfuric pe față. Nu moare. În schimb, rămâne cu o cicatrice pe obrazul drept, motiv pentru care toată viața va purta în public o pălărie cu voal. Cel care îi va fi alături în aceste momente cumplite este George Enescu, venit în grabă de la Paris. Pe cheltuiala lui o internează într-un sanatoriu de boli nervoase din Viena, pentru a primi un tratament de specialitate. Muzicianul stă lângă Maria și o îngrijește cu multă dragoste.
Capricioasa prințesă își revine după o perioadă de îngrijire atentă, iar George Enescu o cere în căsătorie. De la prima lor întâlnire trecuseră trei decenii. Pe 5 decembrie 1937 cei doi se căsătoresc. Chiar și după oficializarea legăturii în fața ofițerului stării civile, relația dintre Maria și George nu se domolește. Continuă cu episoade învolburate și asta pentru că, din primul ei mariaj, prințesa rămâne cu plăcerea de a trăi în lux și cu reflexul de a cheltui exagerat. Pentru a-i satisface pretențiile George muncește enorm. Câștiga destul de bine, dar sumele obținute din concerte nu puteau fi comparate cu veniturile primului ei soț. Pe fondul acestor nemulțumiri financiare cei doi se ceartă destul de des. La un moment dat chiar ajung să stea în camere separate.
Aviditatea Mariei era atât de mare încât și în perioada în care Enescu era bolnav ea insista ca el să cânte sau să dea lecții de muzică pentru a câștiga bani, iar muzicianul, din iubirea lui pătimașă pentru soție, se conforma numaidecât. Tot dintr-o atitudine de superioritate nejustificată Maria a ținut să-și păstreze titlul de prințesă și numele fostului soț chiar și după căsătoria cu George Enescu. De altfel, prima ei grijă ,după ce muzicianul a trecut la cele sfinte, a fost să cheme un notar și să treacă pe numele ei întreaga avere. Nici măcar nu-l îngropase, când funcționarul redacta documentul.
George Enescu a fost înmormântat în Cimitirul Père Lachaise din Paris. În urma lui a rămas o creație nemuritoare pentru care poporul român îi este recunoscător. Din păcate, în plan sentimental marele muzician a rămas, întreaga lui viață, sclavul unei iubiri tumultuoase, care i-a întunecat, adeseori, mintea și sufletul.
