Am fost invitat de către Diana Șoșoacă să conferențiez la Școala de Vară a SOS, ce începe azi la Poiana Brașov. Din păcate nu pot fi prezent în mod fizic, dar am înregistrat video pentru participanți o expunere intitulată ”România sub mare presiune geopolitică, patru provocări curente și un proiect care ne-ar putea salva”, care, după ce va fi audiată azi de către cursanți, o s-o și publicăm pe site-urile platformei GOLD. În cursul expunerii fac referire la potențialul și bogățiile subsolului României, și o să detaliez aici ceea ce n-am cuprins în expunere, spre a putea fi concis.
Am discutat în ultima perioadă de timp, pregătindu-mi programul prezidențial pentru alegerile la care n-o să mai particip, cu câțiva specialiști bine pregătiți în evaluarea potențialului nostru național. Printre altele, am reușit să aproximăm din surse oficiale cam care ar fi cantitatea și valoarea resurselor energetico-minerale de care mai dispune bogatul nostru subsol, vă specific însă că vorbim despre cifre minime, e sigur că n-am putut cuprinde tot ceea ce deținem. Ca paranteză, în mediul specific internațional se spune, exagerându-se puțin, că există doar două țări în lume ce dețin în subsol tot tabelul lui Mendeleev, anume Afganistan și România. Revin la bilanț, care arată cam așa:
se consideră că mai deținem cca 30 de milioane de tone de petrol, cu valoare de piață de cca 15 miliarde de dolari, epuizabil în actualul ritm de extracție prin 2040; gazele, neincluzându-le aici pe cele din Marea Neagră, sunt aproximate la 250 de miliarde de metri cubi, cu o valoare ce cca 100 de miliarde de dolari, la care se adaugă cca 1500 de miliarde de metri cubi de gaze de șist, evaluate la 600 de miliarde de dolari; la capitolul cărbune avem cca 20 de miliarde de tone de lignit, respectiv 900 de milioane de tone de huilă, evaluate împreună azi la cca 500 de miliarde de dolari; aur avem 310 tone, argint 1320 de tone, socotite la o valoare intrinsecă de 12 miliarde de dolari; cupru este evaluat la 1 miliard de tone, valorând 60 de miliarde de dolari, iar pe lângă acest metal România mai deține în subsol cca 90 de minereuri polimetalice, unele inexistente în altă parte din Europa, evaluate la o valoare minimă de cca 50 de miliarde de dolari; avem și aluminiu, cca 100 de milioane de tone, socotit la valoarea de 200 de miliarde de dolari; campioni suntem la zăcămintele de sare, cca 200 grupate în cele 7 mari saline, cantitatea de sare fiind evaluată la 12 miliarde de tone, cu o valoare de 250 de miliarde de dolari; mai pot adăuga și depozitele de uraniu, unic în Europa pentru combustibilul nuclear necesar sistemului CANDU, plus cele de brucit sau de metale rare, a căror evaluare este secretizată. La o socoteală simplă o s-ajungeți la evaluarea minimală de 2000 de miliarde de dolari, resurse fie neexploatate, fie exploatate în mod curent de către agenți externi, fără beneficiu românesc, cum ar fi cazul petrolului și gazelor fructificate de către OMV Austria.
Azi v-am prezentat doar potențialul subsolului, dar în viitor voi vorbi și despre potențialul solului românesc, de la cel agricol la cel hidrografic sau montan, suntem în top 3 în Europa din acest punct de vedere. Cu toate aceste bogății excepționale, noi o ducem prost, avem o economie bazată pe consum, din produsele altora (!), îndatorată mult peste potențialul de rambursare, gata să facă implozie în orice moment. Și ca să vă conving că e vorba despre trădare, amestecată cu multă prostie, vă prezint comparativ două exemple de țări mai mici decât noi, dar de succes. Ungaria, ce nu are deloc resurse ale subsolului, și stă slăbuț la cele ale solului, e relevantă geopolitic pentru că fructifică tot ceea ce deține, dar mai ales își exploatează capitalul uman, își promovează specialiștii și-i folosește în administrația statului. Coreea de Sud nu are deloc resurse, nici în subsol și nici pe sol, dar și-a școlit resursa umană la un nivel excepțional, a devenit astfel un campion al producției de tehnologie și bunuri de consum de orice fel.
Noi ne pierdem vremea căinându-ne în mod cotidian legat de involuția națională și calitatea proastă a vieților noastre, batjocorind exact resursa umană, prin care s-ar putea exploata potențialul nostru excepțional, de care nici măcar nu suntem conștienți, pentru că într-adevăr ne-am îndobitocit. Să nu credeți însă că acest potențial al României nu este bine fișat de către rechinii economici ce stau la pândă, nu greșesc dacă afirm că azi suntem principala lor țintă în Europa. Dar pentru ca să poată accesa și exploata resursele noastre, aceștia au nevoie la conducerea României de lideri slabi și trădători, așa cum au fost Băsescu sau Iohannis, și de bună seamă așa cum sunt pregătiți să fie alde Ciolacu sau Ciucă, plus toată șleahta de alți candidați ce-au arătat că n-au fost buni de mai nimic în viețile lor, dar vor puterea. Și sunt sprijiniți s-o preia exact de către cei din exterior, interesați de resursele României!
Autor: Cozmin Gușă
