De doi ani și jumătate, ucrainenii încearcă să ducă vieți normale sub bombardamente și atacuri – și cel mai greu este în apropierea frontului și lângă frontiere. Lângă Herson, la câțiva kilometri de granița oficială, oamenii încearcă aproape cu încăpățânare să aibă grijă de viile lor și să producă vinul din care își câștigă existența.
Oriunde în lume, culesul viei ar fi un peisaj normal și pitoresc de toamnă.
O privire mai atentă ne arată însă unde suntem: într-un teritoriu mereu sub asediu.
Această vie este la mică distanță de Herson, iar acum doi ani rușii au trecut granița și au ajuns până aproape de gospodăria lui Mihailo.
Ucrainenii i-au respins, dar și acum se aud în depărtare focuri de armă și explozii de obuze.
Viticultor: Am hotărât să nu fug. Și nu-mi pare rău. După eliberarea Hersonului, am plantat și mai multă vie, un hectar acolo. Este, tocmai, un omagiu adus eliberării Hersonului.
Alți producători au fost prinși chiar în vâltoarea luptelor de atunci – și au pierdut tot. Din afacerea lui Mykola a rămas doar o baracă – urmele luptelor se văd și acum.
Viticultor: Pe aici aduceam strugurii, aici era presa…Aici butoaiele, și aici făceam vinul.
Câțiva kilometri îi despart pe cei doi – și pe mulți alții. Cei care au putut să continue afacerile, nu se lasă. Motivele sunt în principal economice – dar e și multă mândrie.
Potrivit site-ului de specialitate winespectator.com, în Ucraina au apărut de la începutul războiului încă 35 de noi case de vinuri, aducând industria țării la 160 de producători. Și multe reușesc pentru prima oară să vândă în afara țării – dar nu este vorba de prosperitate, ci de supraviețuirea economică a acestor afaceri și a oamenilor care depind de ele, pe timp de război.
The post Viticultor ucrainean: Am hotărât să nu fug. Și nu-mi pare rău. După eliberarea Hersonului, am plantat și mai multă vie, este un omagiu appeared first on tvrinfo.ro.
