În materialul anterior vorbeam de eroii mai puțin cunoscuți ai neamului. Am prezentat atunci povestea unei ardelence curajoase, dar pentru a nu fi acuzat de discriminare am venit și cu un exemplu din rândul bărbaților, chiar dacă efortul său nu s-a materializat pe un câmp de luptă.
Realizările acestui român merită elogiate pentru că truda sa a dus la conservarea istoriei. Fără dovezile și mărturiile unor înaintași trecutul nostru ar fi fost cu greu deslușit în condițiile în care străinii aveau tot interesul să-l deformeze și să-l prezinte într-o imagine favorabilă lor. Povestea eroului nostru are legătură cu Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, un moment istoric de referință pentru națiunea română, eveniment care a fost imortalizat grație strădaniilor unui ardelean cu suflet mare, pe nume Samoilă Mârza.
Cu certitudine, în rândul tinerilor auzul numelui „fotografului Unirii” nu produce nicio emoție. În egală măsură, există un număr considerabil de români, din generațiile trecute de prima tinerețe, care habar nu au despre cine este vorba când sunt întrebați „Cine a fost Samoilă Mârza?”. Nu-l găsim în galeria marilor personalități ale neamului. Cu toate acestea, merită să rămână în conștiința poporului, pentru dovezile pe care ni le-a lăsat moștenire. Este și motivul pentru care am considerat că un material dedicat lui nu reprezintă decât o formă de recunoștință față de cel care – într-o perioadă în care profesia de fotograf nu era răspândită în rândul românilor – ne-a lăsat drept mărturie singurele imagini de la marele eveniment istoric de la 1 Decembrie 1918.
Samoilă Mârza s-a născut la 18 septembrie 1886, în localitatea Galtiu, comuna Sântimbru, județul Alba. A făcut primele șase clase în așezarea natală în cadrul unei școli greco-catolice care aparținea de protopopiatul Alba Iulia, după care a urmat un liceu din Alba Iulia.
Timp de doi ani, în perioada 1909-1911, a lucrat ca ucenic la atelierul fotografului sibian Karl Jainek. Aici s-a deprins cu tainele acestei meserii și a făcut din ea o înflăcărată pasiune, de care nu s-a despărțit până la apusul vieții.
La începutul Primului Război Mondial este recrutat în armata Austro-Ungară alături de alți români transilvăneni și trimis să lupte în Galiția. După ce țara noastră intră în război ajunge la Riga, capitala Letoniei de astăzi, iar după un timp este trimis pe frontul din Italia, deoarece românii transilvăneni din armata Austro-Ungară refuzau să lupte împotriva fraților de peste munți. Având cunoștințe în tehnica lucrărilor de fotografie este încadrat la Serviciul de topometriști-fotografi, fapt care i-a permis să surprindă câteva imagini din cumplita conflagrație mondială.
Când războiul se apropie de sfârșit Samoilă Mârza se îndreaptă spre casă. Face un mic popas la Viena, unde este martorul sfințirii drapelului tricolor, moment organizat de Consiliul Național Român Central, la 19 noiembrie 1918. Evenimentul, desfășurat în prezența lui Iuliu Maniu și a generalului Boieriu este imortalizat de fotograful transilvănean și păstrat peste timp ca document-martor pentru arhiva neamului.
Cu doar patru zile înainte de Marea Unire de la Alba Iulia Samoilă Mârza ajunge, după un drum lung și istovitor, în satul natal, unde află de organizarea manifestării și de intenția unei delegații locale de a participa. Lăsând deoparte extenuarea pricinuită de război se hotărăște să se alăture delegației, luând cu el și aparatul de fotografiat, deloc ușor de transportat. Înainte însă de a porni la drum, face trei fotografii cu delegația satului Galtiu, adunată pentru deplasarea la Alba Iulia.
Oficialitățile locale se înțelesese cu fotograful Arthur Bach să vină și să fixeze pe hârtie principalele momente ale manifestării. Din motive lesne de înțeles acesta nu se prezintă la data și locul stabilite, fapt pentru care singurele fotografii martor de la Marea Adunare Națională sunt făcute de ardeleanul Samoilă Mârza, care din proprie inițiativă a decis să participe și să facă fotografii.
Aparatul lui Samoilă Mârza era un model german cu trepied, marca Ernemann. Era fabricat la Dresda și avea un burduf de piele extensibil cu lentile Carl Zeiss Jena. Negativul era pe clișeu de sticlă, de pe care fotograful făcea transferul pe hârtie. În prezent, aparatul folosit de Samoilă Mârza se află în Colecția Muzeului Național de la Alba Iulia, fiind achiziționat, în anul 1966, chiar de la proprietar de către Anghel Gheorghe, directorul muzeului de atunci. Timp de peste 60 de ani fotograful ardelean a surprins cu acest dispozitiv imagini deosebite din istoria neamului românesc, dar și din viața obișnuită a locuitorilor transilvăneni.
Legat de participarea fotografului la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia trebuie amintit faptul că acesta a realizat cinci fotografii, dintre care trei cu mulțimea participantă pe Câmpul lui Horea și două cu vorbitorii de la tribuna oficială. Dintre acestea din urmă imaginile îi surprind pe episcopul greco-catolic Iuliu Hossu și doctorul Aurel Vlad, președintele Consiliului Național Român. Din păcate, din interiorul Sălii Unirii, unde Vasile Goldiș a citit celor 1228 de delegații Rezoluția de Unire, nu avem fotografii, deoarece lui Samoilă Mârza nu i s-a permis accesul. Motivul invocat a fost lipsa „credențialului”, respectiv al acelui document pe care astăzi îl numit acreditare. El era un simplu fotograf particular și nu avea un mandat scris, care să-i încuviințeze intrarea în încăperea în care s-a citit rezoluția.
A doua zi după marele eveniment istoric a avut loc funeraliile eroului ardelean Ioan Arion. Acesta a făcut parte din delegația satului Agriș, de lângă Turda, și a fost împușcat, în gara Teiuș, de gărzile maghiare, nemulțumite de manifestările de bucurie ale românilor participanți la Marea Adunare Națională. Ioan Arion a fost primul martir al Marii Uniri. Singura fotografie de la înmormântarea lui a fost realizată tot de Samoilă Mârza.
În anul 1919 fotograful ardelean face un album, în mai multe exemplare, intitulat „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”, cuprinzând fotografii de la Marea Unire, de la intrarea armatei române în Alba Iulia, la 18 Decembrie 1918, de la vizita în „Orașul Unirii” a generalului Henri Mathias Berthelot, la 1 ianuarie 1919, imagini diverse din Alba Iulia și cu diferite personalități locale. O parte dintre aceste albume le-a donat unor personalități ale vremii, printre care s-au aflat: regele Ferdinand, cardinalul Iuliu Hossu, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul Henri Mathias Berthelot. Ultimul fiind încântat de cadou i-a oferit lui Samoilă Mârza un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze, iar regele Ferdinand i-a trimis o scrisoare de mulțumire și propunerea de a fi furnizor al Casei Regale. Datorită acestei propuneri Samoilă Mârza participă și la alte manifestări importante, cum ar fi: vizitele regelui Ferdinand, din anul 1919, la Abrud, Alba Iulia și Câmpeni, Serbările comemorative de la Țebea, în 1924, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, dar și la momentul încoronării, de la 22 octombrie 1922, a suveranilor români.
Interesant este faptul că în albumul realizat de Samoilă Mârza apare și a șasea fotografie realizată la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, dar care nu se regăsește printre clișeele rămase în păstrare la Muzeul Național de la Alba Iulia. Este o fotografie care îl înfățișează pe episcopul ortodox de Caransebeș, Miron Cristea, vorbind mulțimii, cel care va deveni primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și prim-ministru în perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939. De asemenea, imaginile surprinse și așezate în album de Samoilă Mârza au fost prezentate de delegația României la Conferința de Pace de la Versailles, ca dovadă a entuziasmului și dorinței românilor de a se uni cu Patria-Mamă.
Viața fotografului a fost grea și plină de lipsuri. Cu toate că la aniversarea a zece ani de la Marea Unire a fost decorat de statul român, sursele de venit au rămas modeste, iar pasiunea sa pentru fotografie tot mai costisitoare. Nici schimbarea de regim după al Doilea Război Mondial nu i-a ameliorat soarta. A trăit modest la limita sărăciei fapt care l-a determinat să-și vândă clișeele și aparatul pentru a supraviețui. Din banii încasați și-a cumpărat un aparat rusesc, mai performant și mai competitiv ca cele existente pe piață, în speranța că la aniversarea a cincizeci de ani de la marele eveniment istoric va adăuga la colecția sa alte fotografii din același loc, cu descendenții celor care au trăit emoția celui mai important moment din trecutul poporului nostru. Nu a mai apucat această clipă. Măcinat de o boală necruțătoare se stinge din viață la 19 decembrie 1967, lăsând în urma sa cea mai frumoasă pagină a unei istorii nepieritoare prelucrată și păstrată în alb și negru.
