În campania electorală, Donald Trump și Kamala Harris au vorbit constant despre comerț, tarife și producția internă. În multe privințe, aceste teme provin dintr-un acord comercial care a transformat economia Statelor Unite și a schimbat relația ambelor partide cu clasa muncitoare, dar care, de asemenea, a săpat și o râpă a discordiei în societatea americană.
Este vorba despre celebrul NAFTA, Acordul Nord-American de Comerț Liber, care a fost semnat în 1993 între SUA, Canada și Mexic.
Cum arată NAFTA la 31 de ani distanță? Ca o armă cu două tăișuri. Pe de-o parte a întărit poziția economică în regiune a Statelor Unite, iar pe de altă parte, pe plan intern, i-a avantajat masiv doar pe bogați, dovedindu-se un pariu eșuat pentru muncitorul de rând („blue-collar”). Cu timpul, acordul a căpătat un fitil de bombă politică, iar atât republicanii, cât și democrații caută acum să se ferească de schijele acestui proiect care a lovit adânc în inima industrială a Americii.
NAFTA a afectat în special „Centura de Rugină”, cum este cunoscut epicentrul industrial al SUA, care se întinde din Upper Midwest la Nord-Est. NAFTA a eliminat tarifele comerciale între semnatarii tratatului – Canada, Mexic și Statele Unite -, permițând circulația fără restricții a capitalului și a investițiilor străine. Acesta a inaugurat o eră a acordurilor de liber schimb care au adus bunuri ieftine consumatorilor și au generat o mare bogăție pentru investitori și sectorul financiar, dar a crescut, de asemenea, inegalitatea veniturilor, a slăbit sindicatele și a accelerat pustiirea bazei industriale a Americii.
Dispariția a 5 milioane de locuri de muncă
În anii 1950, 43% din locurile de muncă ale americanilor erau concentrate aici. Nimic din această efervescență n-a mai rămas acum, ci doar un cimitir imens de fier vechi, cu 5 milioane de joburi dispărute.
Bunăoară, Milwaukee, care a fost cândva cunoscut drept „atelierul mecanic al lumii”. În anii 1950, aproape 60 % din populația adultă a orașului lucra în industria prelucrătoare, marea majoritate având locuri de muncă bine plătite în cadrul sindicatelor. În 1969, Milwaukee avea al doilea cel mai mare venit mediu din țară. Salt în viitor: până în 2021, Milwaukee pierduse peste 80% din locurile de muncă din industria prelucrătoare (abia 5% din cele rămase erau sindicalizate) și avea a doua cea mai mare rată a sărăciei din toate orașele americane mari. Acesta este doar un exemplu al impactului profund al NAFTA asupra industriei și forței de muncă americane.
Dezindustrializarea a diminuat averea, puterea de cumpărare și sănătatea clasei muncitoare americane, probabil mai mult decât orice alt fenomen social. Conform unui studiu realizat de Economic Policy Institute, americanii fără studii superioare au pierdut aproape 2.000 de dolari pe an în salarii din cauza comerțului cu țările mai sărace, chiar având și bunuri de consum mai ieftine la dispoziție. Economiștii Angus Deaton și Anne Case au documentat modul în care pierderea locurilor de muncă a dus la scăderea speranței de viață în rândul clasaei muncitoare, constatând că americanii cu studii superioare se pot aștepta acum să trăiască cu opt ani mai mult decât cei care nu au o diplomă universitară.
Pe scurt, NAFTA rămâne unul dintre cele mai importante evenimente din istoria politică și economică recentă a Americii. Între 1997 și 2020, peste 90.000 de fabrici s-au închis, parțial ca efect al NAFTA și al altor acorduri similare. Politic, rezultatul este următorul: câteva state devastate de dezindustrializare – Wisconsin, Michigan și Pennsylvania – au căpătat o importanță capitală în bătălia pentru Casa Albă.
Dr. Frankenstein se dezice de creația sa
În 2016, Donald Trump a câștigat aceste state, în mare parte prin punerea la zid a NAFTA („cel mai prost acord comercial încheiat vreodată”, l-a numit el). Sondajele la ieșirea de la urne au arătat că Trump a câștigat aproape două treimi dintre votanții care cred că liberul schimb ucide locurile de muncă din America.
Între timp, Ohio, care a votat de două ori pentru Barack Obama, a devenit din ce în ce mai mult un bastion republican.
Populismul de dreapta al lui Trump – un cocktail economic naționalist de condamnare a liberului schimb, susținere a unor programe precum securitatea socială, cel puțin din punct de vedere retoric, și de mesaje anti-imigranți („practic 100% din crearea netă de locuri de muncă în ultimul an a mers către imigranți”, a afirmat Trump în mod fals) – a ajutat la înarmarea politică a unei noi generații de republicani autoproclamați drept „pro-muncitori”, inclusiv vicepreședintele ales de Trump, senatorul JD Vance din Ohio, un „copil al dezindustrializării”.
Atât Vance, cât și Trump au denunțat NAFTA în discursurile lor de la Convenția Națională Republicană din Milwaukee, în iulie. „Când eram în clasa a patra”, a spus Vance, „un politician de carieră pe nume Joe Biden a susținut NAFTA, un acord comercial prost care a expediat nenumărate locuri de muncă bune în Mexic”.
Deși NAFTA este creația Partidului Republican, se pare că doar Partidul Democrat decontează acum bilele negre ale acordului.
„Este important să înțelegem că dezindustrializarea avea deja loc înainte de adoptarea NAFTA, între 1979 și 1983. Milwaukee își pierduse deja un sfert din locurile de muncă din industria prelucrătoare. Apoi a apărut NAFTA, care a accelerat acest proces”, explică publicistul Dan Kaufman în podcastul The Daily al NY Times.
Una dintre companiile scufundate de NAFTA, care ne poate oferi o radiografie detaliată a consecințelor sale economice, a fost Master Lock. Toată lumea cunoaște lacătele sale emblematice, care se fabricau în Milwaukee încă din anii 1920.
„Era o fabrică mai mică. La apogeul său, avea aproximativ 1.300 de angajați. Toți cei cu care am vorbit mi-au spus că le plăcea să lucreze acolo. Era ceva adânc înrădăcinat în conștiința industrială a orașului”, povestește Kaufman, care a investigat la firul ierbii tăvălugul NAFTA.
„După adoptarea NAFTA, au făcut ceea ce făceau multe alte companii. Au construit o fabrică în Mexic. În cazul lor, această fabrică din Nogales a captat rapid locurile de muncă ale fabricii din Milwaukee. Într-o perioadă de doi sau trei ani, 1.000 de posturi sindicale au fost trimise în străinătate. Dar uzina a continuat să funcționeze și să angajeze oameni, deși la o scară mult mai mică decât înainte.”
Până când Master Lock și-a anunțat mutarea integrală de capital în Mexic.
Trucurile republicanilor
„Există atât de multe moduri în care NAFTA a schimbat balanța puterii. Am vorbit mult despre închiderea acestor fabrici, dar este de asemenea adevărat că NAFTA a oferit companiilor o pârghie enormă. Și au putut obține concesii abrupte din partea sindicatelor și a altora pentru a reduce salariile. Este o adevărată presiune de sus în jos asupra clasei muncitoare americane”, subliniază Kaufman.
Chancie Adams, unul dintre angajații fabricii, vede în acest declin doar amprenta democraților.
„Trump este corupt, dar e un gangster. Îmi place tipul ăsta. Nu-i pasă. Singurul lucru bun pe care îl pot spune despre Trump este că e un om de afaceri. Cred că așa va avea succes. Kamala Harris e doar o escroacă. Toată lumea continuă să se urce pe valul ăsta negru, valul negru. Pentru că sunt negri, îți zic că ar trebui să-i votezi. Nu. Nu-mi pasă ce culoare ai. Ești nașpa. Ești nașpa. Nu am deloc încredere în ea. Dacă ar fi să votez și ar trebui să aleg între cei doi, aș vota pentru Trump”, declară cu obidă Chancie Adams în podcast.
Replicile sale nu sunt doar un punct de vedere personal, ci o tendință politică de învinovățire care îi avantajează pe republicani.
Democrații ar fi trebuit să reprezinte partidul clasei muncitoare, însă NAFTA i-a transformat în ochii acestor oameni în „dulăi” ai elitelor, deși acordul este creația republicanilor.
Dan Kaufman explică această mutație: „Comerțul liber a fost mantra ambelor partide. A fost refrenul care s-a auzit la Washington până la alegerile din 2016. Acum vedem o schimbare incredibilă în Partidul Republican. Partidul care a creat NAFTA se opune acum acordului, cel puțin din punct de vedere retoric.”
Dar, potrivit lui Kaufman, republicanii au profitat și de o greșeală grosolană de strategie a democraților, care au marcat prin Hillary Clinton o „realiniere de clasă a partidului”, concentrându-și eforturile pe „cucerirea alegătorilor din suburbii, care tind să fie mai înstăriți decât muncitorii cu gulere albastre, care au susținut în mod tradițional partidul de la New Deal încoace”.
Acest tip de gândire s-a observat l-a Hillary Clinton: „nu a vizitat Wisconsin nici măcar o dată în timpul alegerilor generale.”
„În cele din urmă, Trump a obținut președinția la limită prin câștigarea a trei dintre așa-numitele state ale Zidului Albastru, Michigan, Pennsylvania și Wisconsin. Acesta este un lucru pe care niciun republican nu-l mai făcuse de mai bine de 30 de ani”, subliniază Kaufman în podcast.
„Trump a renegociat NAFTA în 2018 cu acordul Statele Unite, Mexic, Canada. Acesta a adus îmbunătățiri modeste condițiilor pentru lucrătorii mexicani și a descurajat astfel mutarea locurilor de muncă și a fabricilor în Mexic. Dar se pare că nu a funcționat până la capăt. Anul trecut, de exemplu, Stellantis, unul dintre cei trei mari producători, și-a mutat o parte din producție într-o fabrică din Mexic. Și, desigur, Master Lock și-a închis fabrica din Milwaukee”, adăugă jurnalistul.
Însă detaliile negative s-au pierdut într-un plan secund, ceea ce a rămas în mintea alegătorilor este gestul simbolic al lui Trump, faptul că și-a îndeplinit promisiunea de-a ataca forma originală a NAFTA. Iar acest lucru îl avantajează acum, chiar dacă tot Trump a fost cel care „a adoptat reduceri de taxe care au stimulat delocalizarea locurilor de muncă”.
The post Acordul comercial care s-a transformat într-un coșmar electoral pentru politicienii din Statele Unite appeared first on tvrinfo.ro.
