Unul dintre marile momente de cotitură, în aceste alegeri americane, este şi cel pentru cea mai faimoasă relaţie internaţională din lume. Foşti aliaţi, apoi adversari, vremelnic parteneri, din nou adversari: Statele Unite şi Rusia. Pe vremea în care geopolitica se împărţea doar în Est şi Vest, erau exponenţii celor două ideologii şi modele economice complet antagonice. Acum, în lumea multipolară, ambele își redefinesc locul. Iar viitorul lider de la Casa Albe ar putea transforma dramatic acest drum.
În februarie 1945, în timpul faimoasei conferințe de la Yalta, Churchill, Stalin și Roosevelt au trasat coordonatele noii lumi postbelice. Între președintele american și dictatorul sovietic exista o sinceră simpatie. Roosevelt a murit la scurt timp după aceea – nu a apucat să înțeleagă că greșise fundamental.
Americanii au început să-și dea seama că rușii nu își respectă promisiunile. A urmat cursa înarmărilor nucleare, apariția celor două alianțe – NATO pentru vest, iar pentru est Pactul de la Varșovia, din care a făcut parte și România.
Fostele imperii Marea Britanie, Franța și celelalte puteri coloniale ale vremii s-au destrămat – și așa a luat naștere lumea bipolară: de-o parte și de alta a Cortinei de Fier. Nu doar în Europa, ci și în Africa, Asia, America de Sud.
Rivalitatea dintre URSS și SUA a escaladat apoi în numai câțiva ani, pe toate planurile, la începutul anilor ’60. A fost cursa spațială – sovieticii au fost primii în spațiu, americanii primii pe lună. A fost cursa sportivă – goana pentru supremație la olimpiade și campionate mondiale.
În 1962, lumea a ajuns realmente în pragul războiului atomic – după ce într-o suită de supralicitări, Statele Unite au instalat rachete nucleare în Italia și Turcia, iar Uniunea Sovietică în Cuba.
Președinții de atunci, Kennedy și Hrușciov, au reușit în ultimul moment să dezamorseze tensiunile și a fost instalat un sistem de comunicare de urgență supranumit „telefonul roșu”.
În anii ’80, avansul tehnologic și industrial al Statelor Unite a început să fie din ce în ce mai pronunțat. La fel și presiunile americane pentru democratizarea blocului sovietic, dorită și de noul lider, Mihail Gorbaciov.
1989 a marcat căderea Zidului Berlinului și a tuturor regimurilor comuniste – inclusiv cel al lui Nicolae Ceaușescu, prin revoluția din România, din decembrie.
A urmat destrămarea Uniunii Sovietice – și America a devenit singura super-putere. Un rol pe care și-l dorise, dar pentru care nu era pregătită.
La Moscova, a apărut o democrație tulbure și coruptă, sub președinția lui Boris Elțîn – și apoi a necunoscutului până atunci Vladimir Putin, fost kgb-ist.
NATO a fost mereu un punct tensionat între cele două țări. Rusia a fost o vreme în parteneriatul Euroatlantic – dar s-a opus constant extinderii Alianței și a susținut din ce în ce mai vocal că aceasta este îndreptată împotriva sa. Vladimir Putin afirmă și azi mereu că a fost trădat și păcălit de Vest prin acceptarea în NATO a României și a celorlalte state foste comuniste.
Declarativ, Statele Unite și Rusia au încercat de mai multe ori să își reseteze relațiile diplomatice – chiar apăsând împreună un buton pe care scria „reset” greșit – dar, în realitate, s-au îndepărtat din ce în ce mai mult și, după invazia din Ucraina, acum sunt într-un nou tip de Război Rece.
The post SUA – Rusia, istoria unei relații tumultoase. De la colaborare, la rivalitate, antagonism și Război Rece appeared first on tvrinfo.ro.
