În vremurile în care tăcerea era singura formă de siguranță, mulți tineri au riscat pentru un ideal nobil: să fie liberi și să poată spune ce gândesc. Aducem azi în fața dumneavoastră două povești de curaj și rezistență: Niculina Moică, arestată la 15 ani și Galina Răduleanu, exmatriculată din liceu, au făcut ani de închisoare. Mărturiile lor despre ce a însemnat regimul comunist lasă în urma fiori de groază și revoltă.
Niculina Moică avea 15 ani când a fost arestată. Făcea parte din „Uniunea Tinerilor Liberi”, care visa la un viitor liber, dar în iunie 1959, câțiva băieți din grupul lor au furat arme de la Ocolul Silvic de pe Valea Gurghiului. Au urmat arestări printre care și Niculina și tatăl ei. De atunci, Niculina nu a mai scăpat de sentimentul de vinovăție față de tatăl ei, condamnat, ca și ea, la 20 de ani de închisoare.
Niculina Moică: 23 sau 24 decembrie am ajuns aici deci era Ajunul de Crăciun. Când am intrat în Jilava am avut senzația că intru într-o groapă pentru că aici poate să îmi facă cine ce o vrea că nu știe nimeni de mine. Non-stop eram flămânzi toți, unii au slăbit au făcut TBC, au murit mulți, mulți nu știu pe unde sunt îngropați.
Jurnalistă: Bolul acela era prea mare pentru câtă mâncare primeați?
Niculina Moică: O sigur, sigur ! Era un polonic mai mare care era considerat o porție. Pentru noi pâinea era prăjitură, vedeai privirea că fiecare ar fi vrut să aibă bucata mai mare. Cam așa arată uniforma, dacă le pipăiți sunt cum erau păturile pentru cai, subțiri, aspre, rărite de atâta purtat întrucât suflă vântul prin ele.
Lanțuri la picioare, unele erau și mai groase cu greutăți în funcție de pedeapsă. Cu cât era greutatea mai mare și pasul mai mic era un chin pentru că intra și în carne Eram toate vai de capul nostru femei chinuite, eram vinete de frig. Erau și peste suta de deținuți. Erau doi frați, dar a durat vreo săptămână dacă nu două până s-au găsit.
Galina Răduleanu se limita la a-și scrie gândurile într-un jurnal. Pentru acele rânduri considerate „dușmănoase” la adresa regimului a fost exmatriculată din liceu. Galina nu s-a lăsat înfrântă și a urmat liceul la seral, apoi a urmat Facultatea de Medicină din Cluj. La doi ani de la absolvire, în 1960 a fost arestată și condamnată la 7 ani de închisoare, iar în același proces, au fost condamnați și tatăl, fratele și verişoara ei.
Galina Răduleanu: M-au arestat din motiv de discuții cu tata, discuții contra revoluționarilor, asta a fost acuzația.
Îmi aduc aminte că într-o zi la plimbare am văzut o salată verde. Mamă, salata verde m-a chinuit mereu ideea cum ajung la ea și ziua următoare într-un moment de neatenție al gardiencei care se uita și ea la soare m-am repezit și am smuls salata și am pus-o în sân și când am ajuns în celula am împărțit la fiecare câte o foaie așa îmi aduc aminte. Marea realizare din Jilava: salata.
Tatălui meu care a fost foarte torturat, cumplit la Uranus de către Enoiu care era directorul, și ținut un an de zile singur în celulă, iar când era torturat și ajungea să își piardă cunoștiința, îl chemau pe medicul închisorii doctorul Cahane, care fusese la Auschwitz si scăpase, ca să îl consulte și să vadă dacă se poate continua cu tortura ca să nu moară.
Acum Jilava 13 a rămas doar o amintire tristă a acelor vremuri groaznice, este o relicvă păstrată de-a lungul timpului pentru ca noi să nu uităm cum a fost și cum ar putea fi dacă ne-am întoarce în acel regim totalitar. Este important să ne amintim, să nu uităm istoria, ca să nu repetam greșelile trecutului.
The post Doamne de fier în închisorile comuniste din România appeared first on tvrinfo.ro.
