„Silent Night” („Noapte de vis”) este unul dintre cele mai cunoscute și îndrăgite colinde de Crăciun din lume. Povestea sa este plină de simplitate, emoție și un strop de magie, fiind legată de evenimente dintr-un mic sat din Austria, la începutul secolului al XIX-lea. O versiune bizară a cântecului a fost creată de Adolf Hitler, care a rescris cuvintele ca un tribut adus lui, într-o încercare disperată de a acapara lumina reflectoarelor festive.
Silent Night a fost interpretat pentru prima dată ca Stille Nacht în Ajunul Crăciunului în 1818, la biserica parohială Sf. Nicolae din Oberndorf, un mic sat din Austria actuală.
Traducerea în engleză care se cântă cel mai frecvent astăzi a fost publicată în 1859 de preotul episcopal John Freeman Young, care slujea atunci la Biserica Trinity din New York.
Până în prezent, colindul a fost tradus în 140 de limbi.
Isus era evreu – o problemă majoră pentru Germania nazistă
Führer-ul a pus un compozitor nazist să compună o nouă versiune ca parte a încercărilor sale de a aplica ideologia nazistă la Crăciun.
De-a lungul anilor, naziștii au încercat să transforme tradițiile de Crăciun. Au folosit ideologia nazistă și mașinile de propagandă pentru a alinia Crăciunul cu opiniile lor antisemite.
Crăciunul a reprezentat o problemă majoră pentru Germania nazistă, deoarece Isus era evreu.
„Noapte fericită, noapte fericită / Toată lumea doarme / Printre stelele care-și răspândesc lumina / Doar Cancelarul rămâne de pază / Veghând și protejând viitorul Germaniei / Noapte fericită, noapte fericită / Adolf Hitler este vedeta Germaniei / Și ne arată măreția / Și ne dă lumină / Și ne dă lumină.”
Poate părea o glumă proastă, dar nu este.
Această versiune nazistă a melodiei clasice de Crăciun „Silent Night”, interpretată pentru prima dată în urmă cu mai bine de două secole, a existat și a fost interpretată în timpul Crăciunului în Germania și în țările și teritoriile ocupate de armatele așa-numitului Al Treilea Reich în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Noua versiune s-a înscris în strategia regimului lui Adolf Hitler de a însuși celebrarea religioasă și de a o transforma într-o altă armă în vastul arsenal ideologic și propagandistic cu care asigura controlul social al populației.
Naziștii nu au fost primii care au vizat Crăciunul.
„Ideologiile totalitare nu acceptă să aibă niciun fel de rival. Istoria arată că toate regimurile totalitare au căutat să interzică sărbătorile religioase sau să încerce să le coopteze”, explică istoricul canadian Gerry Bowler pentru BBC News Mundo, serviciul de știri în limba spaniolă al BBC. .
„Iacobinii din timpul Revoluției Franceze, bolșevicii din Rusia și chiar revoluționarii mexicani au văzut religia ca pe o amenințare la adresa intereselor lor și au luptat cu ea”, adaugă autorul cărții Moș Crăciun – o biografie.
Bowler a amintit că „Liderii sovietici au încercat să desființeze Crăciunul și apoi au ales să concentreze toate sărbătorile în jurul Anului Nou”.
Cu toate acestea, încă din perioada interbelică, Crăciunul în Germania fusese deja ținta unor atacuri grave, nu ale naziștilor, ci ale comuniștilor și social-democraților.
„Propagandiștii SPD (Partidul Social Democrat German) au descris în mod repetat Crăciunul ca un exemplu de exploatare burgheză și au folosit solstițiul de iarnă ca metaforă pentru „viață nouă și ființă nouă” care va urma revoluției socialiste”, spune istoricul american Joe Perry. care a studiat și încercările naziste de a prelua festivalul.
La rândul lor, comuniștii nu au ezitat să atace tradiționalele piețe de Crăciun și să împiedice orice tip de sărbătoare religioasă în public.
Acest climat a permis naziștilor să devină apărători ai festivităților religioase la început și apoi să înceapă să o folosească în scopuri propagandistice.
Un exemplu în acest sens a fost scrisoarea publicată în 1925 de viitorul ministru al Propagandei, Joseph Goebbels, în mai multe instituții media pro-naziste, în care îi acuza pe comercianții evrei de comercializarea excesivă a Crăciunului.
„Pentru evrei, cea mai intimă sărbătoare a creștinismului este doar o oportunitate pentru o mare lovitură de stat”, a scris el.
Apoi a comparat magazinele universale deținute de evrei cu „bazarele orientale” care exploatau „bieții volksgenossen (tovarăși) germani”.
Îngroparea pruncului Iisus
Când naziștii au ajuns la putere în Germania la începutul anului 1933, au schimbat strategia.
„În primul rând, au încercat să-și însușească Crăciunul punând figuri și simboluri naziste pe copaci, în decorațiuni și în piețele de Crăciun sau încurajând femeile să coacă prăjituri în formă de zvastica”, spune Bowler.
„Dar atunci când reușesc să câștige puterea totală, obiectivele lor devin mai ambițioase și vor să nazifice Crăciunul și să-l păgâneze treptat, eliminând toate elementele religioase din sărbătoare, inclusiv pruncul Isus ”, adaugă el.
Iar pentru a atinge acest scop, au contat pe ajutorul unor intelectuali și chiar al unor oameni religioși, a dezvăluit Perry în cartea sa Crăciun în Germania: o istorie culturală („Crăciun în Germania: o istorie culturală”, în traducere liberă).
„Pastorul creștin german Wilhelm Bauer, în cartea sa din 1935 – Celebrations for German Christians, a oferit foaia de parcurs pentru o sărbătoare „germanizată”, spune Perry, care este profesor de istorie europeană modernă la Universitatea din Georgia din SUA.
„Textul descrie Crăciunul ca fiind prilejul când „steaua dimineții” a apărut din întuneric pe 25 decembrie, dar a omis orice referire la Betleem, Iosif, Maria sau chiar Isus”, dezvăluie el.
Naziștii s-au străduit să reformuleze cântecele de Crăciun
Procesul de nazire a sărbătorii a inclus reformularea celor mai populare cântece de Crăciun.
Happy Night a fost unul dintre cei care au avut această soartă. Astfel, la începutul anilor 1940, toate referirile la Isus din cântec au fost înlocuite cu mențiuni despre Hitler.
„Naziștii s-au străduit din greu să colonizeze cântecele de Crăciun”, spune Perry, care notează că între 1920 și 1945, zeci de cântece de Crăciun au fost rescrise sau scrise de susținătorii partidului.
Motivul? „Colindele de Crăciun au trecut granița dintre public și privat. Nemții au cântat acasă, desigur, dar și în timpul slujbelor religioase, la petreceri cu prietenii, la serbări de grup și la știri și emisiuni radio”, explică el.
Modificarea muzicii nu a rămas fără răspuns de către Aliați. Astfel, de Crăciunul anului 1941, președintele american de atunci Franklin D. Roosevelt și prim-ministrul britanic Winston Churchill au cântat versiunea originală după o întâlnire la summit la Casa Albă pentru a-și planifica acțiunile împotriva Germaniei naziste.
Silent Night nu este orice cântec de Crăciun, ci unul dintre cele mai populare în țările de limbă germană.
Cântecul — ale cărui versuri au fost scrise de preotul austriac Joseph Mohr, iar melodia compusă de profesorul și organistul Franz Xaver Gruber — a fost cântat pentru prima dată în ajunul Crăciunului 1818, în satul Obendorf, lângă Salzburg, Austria, în timp ce continentul european se reface. din devastarea războaielor napoleoniene.
„Faptul că astăzi îl cunoaștem pe Noite Feliz este un miracol, pentru că a fost creat pentru o comunitate foarte mică”, explică muzicianul venezuelean César Muñoz, într-un videoclip pe care l-a dedicat lucrării.
Frumosul cântec a început să se răspândească, prin gură în gură, prin satele învecinate până a ajuns la curtea imperială austriacă și, de acolo, s-a răspândit și în alte curți, spune expertul.
Cu toate acestea, deoarece manuscrisul original a fost pierdut timp de zeci de ani, identitatea autorilor lui a fost necunoscută. Abia în 1995, când a fost găsit documentul, a fost posibil să se verifice că Mohr și Gruber au fost creatorii acestuia.
Cu opt decenii mai devreme, cântecul a fost în centrul unui eveniment fără precedent și fără precedent care, potrivit experților, avea să ajungă să o popularizeze: armistițiul de Crăciun.
„La 24 decembrie 1914, anul în care a început Primul Război Mondial , toți militarii, din tranșeele lor, fiecare în limba lor, au cântat împreună colindul de Crăciun, declarând-o noapte fericită”, își amintește Muñoz.
În 2011, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (Unesco) l-a declarat patrimoniu imaterial al umanității.
O credință pentru cei slabi
În timpul nazismului, câțiva dintre liderii și ideologii săi au considerat că măsurile de cooptare a Crăciunului erau insuficiente – și că era necesar să mergem mai departe.
„SS (poliția nazistă) a vrut să păgâneze complet sărbătoarea și chiar a propus schimbarea ei de la 25 decembrie la 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă, și asociindu-l astfel cu vechii zei germanici, precum Wotan, eliminând băiatul Iisus. și Sfântul Nicolae ca personaje care aduc daruri copiilor”, explică el.
Dar care a fost problema naziștilor cu Crăciunul? Bowler susține că rădăcina conflictului nu a fost în festival în sine, ci în creștinism în ansamblu.
„Hitler și Mussolini considerau creștinismul o religie pentru cei slabi”, explică istoricul, amintindu-și că faptul că Iisus era evreu și s-a lăsat răstignit de liderii religioși evrei nu era bine privit de ideologii fasciști.
„Fascismul este despre puterea și impunerea voinței. Și, prin urmare, Hristos ar trebui îndepărtat de Crăciun și înlocuit cu zeități păgâne”, adaugă el.
Asta, în ciuda faptului că în 1921, la un miting organizat într-o berărie din München, Hitler însuși i-a condamnat pe „evreii lași pentru că l-au pironit pe salvatorul lumii pe cruce”.
Manevrele naziste nu i-au mulțumit liderilor religioși, care și-au instruit clandestin slujitorii și preoții să continue sărbătorile de Crăciun așa cum erau în mod tradițional și să ignore modificările aprobate de guvern. Unii chiar s-au opus public.
„Un preot a amenințat că va excomunica femeile care s-au alăturat Ligii Femeilor Național Socialiste (una dintre organizațiile partidului nazist)”, își amintește Perry.
Credincioșii au urmat exemplul, spune Bowler, care atribuie abilitatea sărbătorii de a supraviețui acestei perioade acestor rezistențe cotidiene și tăcute.
„Crăciunul a fost prea înrădăcinat în societatea germană”, spune el. „Puteți spune că Germania este una dintre țările cele mai iubitoare de Crăciun, pentru că acolo s-a produs multă muzică, iar acum au apărut tradiții globale, precum bradul și coroana de Crăciun”, a subliniat Bowler.
sursa BBC
The post Cum au încercat naziștii să-și însuşească „Silent Night”, una dintre cele mai cunoscute cântece de Crăciun din lume appeared first on tvrinfo.ro.
