Artiștii s-au oprit, de-a lungul secolelor și pe cele mai diverse meridiane asupra unor teme care au palpitat în sufletul lor. Unii au ales peisajul naturii dezlănțuite, ori liniștite, alții portretul plin de mistere, alții o natură statică ce nu se poate uita.
Unul dintre pictorii români contemporani care m-au impresionat cel mai mult prin tenacitatea de a scoate noi și noi valențe din peisajul marin este Mihaela Florescu. Un talent puternic însoțit de multă putere de muncă asigură și în acest caz un succes sigur.
Vă supunem atenției, mai întâi, un dialog cu acest pictor:
Stimată doamnă Mihaela Florescu, sunteți un creator născut, format și afirmat la Constanța. Este firească o puternică reprezentare a mării în tablourile dumneavoastră. Așa au apărut lucrările cu valuri, cu nori, cu ambarcațiuni, cu pasări zburând deasupra apei și așa mai departe.
Care sunt particularitățile unui artist format în acest mediu, în comparație cu unul apărut în zona de deal, la munte, ori la câmpie, departe, departe de țărmul mării ?
Cred că spectacolul naturii, fie că este la munte sau la mare, în câmpie sau în deltă, este fascinant pentru orice artist.
Pădurile de foioase toamna, când adună în ele toate culorile pământului, sau măreția crestelor înzăpezite, ori desfășurarea de culori din deltă, toate sunt sursa de inspirație pentru un pictor.
Dar marea…marea este unică în frumusețea ei. Cerul care se reflectă în mare și îi împrumută infinitatea, marea unindu-se cu cerul când este liniștită sau învolburându-se cu el în furtună, fuga norilor în zilele de vară sau greutatea lor vânătă, toate mă bucură mult și mă uimesc.
Ce este mai generos din punct de vedere al spectacolului pentru un pictor ? Agitația norilor, zbuciumul valurilor, ori zborul înaripatelor ?
Marea întreagă cu toate ale ei. Și nemișcată este frumoasă.
Cei mai mulți dintre vizitatori, cunosc marea pe timpul verilor toride. Cum este marea iarna spre exemplu, are ea atractivitate pentru un pictor ?
Mai ales iarna. Are o infinitate de nuanțe. Marea noastră Neagră nu e neagră. Nu-i nici albastră. Este și verde și gri albăstrui și albastru ca cianura și turcoaz. Odată avea culoarea sidefului. O perlă uriașă care reflecta lumina către un cer aproape alb.
Mulți creatori au fost fascinați de spectacolul mării de-a lungul secolelor și din diferite zone geografice. Care au fost cei care vă impresionează cel mai mult?
În feluri diferite, dar cu aceeași intensitate, au fost doi: Ivan Aivazovski si Jean Antoine Théodore de Gudin.
Înainte de a vă mulțumi în mod neformal pentru acest dialog, ultimul semn de întrebare.
Cât timp credeți că marea o să fie o temă preferată pentru dumneavoastră ?
Atâta cât timp marea va fi mare și cerul cer, iar lumina le va îmbrăca pe toate cu nemurire.
Acestea sunt cuvintele autorului provocat de reporter, cu ele mai bune intenții.
Acum, câteva detalii despre pictor.
Mihaela Florescu este născută la 31 octombrie 1970, în orașul Constanța.
A absolvit cursurile Liceului Mircea cel Bătrân din Constanța, apoi a urmat cursurile Facultății de Mecanică, din cadrul Universității Dunărea de jos, din Galați.
În momentul de față, este studentă și masterandă (în ani terminali) la Facultatea de Arte, din cadrul Universității Ovidius, din Constanța.
,,Cred că am fost mereu fascinată de puterea unei picturi care îți spune o poveste, care te introduce nu numai într-o epocă anumită, într-un timp sau spațiu bine definit, ci și în sufletul artistului,, este de părere, pe bună dreptate, Mihaela Florescu.
Cu bucuria de a vă aduce în lumina reflectoarelor un artist adevărat, vă urăm ca finalul acestui an să vă găsească în bune condiții, iar 2018 să fie pentru dumneavoastră un an plin de satisfacții reale, pe toate planurile.
