Veronica Antal va fi ridicată în curând la cinstea altarelor şi înscrisă în rândul fericiţilor Bisericii Catolice.
Sfântul Părinte papa Francisc a semnat vineri, 26 ianuarie 2018, decretul prin care recunoaşte „martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, laică, aparţinând Ordinului Franciscan Secular; născută la 7 decembrie 1935, la Nisiporeşti (România), şi ucisă din ură pentru credinţă la 24 august 1958, la Hălăuceşti (România)”. Astfel, Veronica Antal va fi ridicată în curând la cinstea altarelor şi înscrisă în rândul fericiţilor Bisericii Catolice, arată Episcopia Romano-Catolică de Iași.
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal a trăit în feciorie până la sfârşitul vieţii, când, pe lângă cununa fecioriei, Dumnezeu i-a hărăzit şi cununa martiriului. Viaţă şi martiriul ei reprezintă o mărturie autentică de credinţă, o credinţă vie, dinamică şi responsabilă.
Vineri, 26 ianuarie 2018, Sfântul Părinte papa Francisc l-a primit în audienţă pe Eminenţa Sa card. Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, iar în timpul audienţei pontiful roman a autorizat aceeaşi congregaţie să promulge decretul referitor la martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, terţiară franciscană.
Biserica Catolică din România va avea o nouă fericită: Veronica Antal, fecioară, martiră (1935-1958), relatează Radio Vatican.
Dar cine a fost Viorica Antal? Explică Pr. Damian-Gheorghe Patraşcu, OFMConv, în textul său publicat pe site-ul Episcopiei, ercis.ro.
”Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal s-a născut la Nisiporeşti, comuna Boteşti, judeţul Neamţ, în ziua de 7 decembrie a anului 1935, din părinţii Iova şi Gheorghe şi a fost botezată în biserica parohială din Hălăuceşti a doua zi, 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Părinţii ei, fiind ocupaţi cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa, Zarafina, care a căutat să inspire Veronicăi dragostea faţă de Cristos, faţă de Biserică, conducând-o în primii paşi pe calea credinţei.
În ziua de 24 august 1958, întorcându-se de la sfânta Liturghie din Parohia Hălăuceşti, unde fusese administrat şi sacramentului sfântului Mir, este atacată de un tânăr pe nume Pavel Mocanu, care voia să-i păteze viaţa feciorelnică închinată lui Dumnezeu. După 42 de lovituri de cuţit, îşi dă viaţa şi pleacă pentru totdeauna să-l întâlnească pe Mirele său divin Isus Cristos, întâlnire pe care şi-o dorea atât de mult.
În decursul scurtei sale vieţi nu a făcut nimic extraordinar, în afară de faptul că şi-a trăit vocaţia ei de creştină la un nivel superior faţă de cel obişnuit al altor credincioşi. Moartea ei sfântă este, deci, rodul unei vieţi sfinte, rodul fidelităţii sale faţă de acel Dumnezeu în care inima ei de tânără credea cu fermitate. A frecventat şcoala primară din localitatea natală cu rezultate bune, iar la terminarea acesteia a rămas să-şi ajute părinţii la munca câmpului. Spre vârsta de 16-17 ani îşi va manifesta intenţia de a intra în mănăstire pentru a-şi consacra viaţa lui Dumnezeu. Planul ei nu va putea fi pus în aplicare, deoarece statul desfiinţase deja aproape toate mănăstirile catolice din România. Îi rămâne numai să îşi ducă planul la capăt trăind acasă ca o măicuţă. Face vot de feciorie şi se înscrie în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiar). De acum înainte va trăi totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu. Primea zilnic sfânta Împărtăşanie, iar de la orele de adoraţie nu lipsea niciodată. Pentru a putea face acest lucru nu ezita să parcurgă în fiecare dimineaţă, cei opt kilometri până în parohia din Hălăuceşti. Avea o evlavie deosebită faţă de Sfânta Fecioară Maria pe care o cinstea mai ales prin recitarea continuă şi zilnică a sfântului Rozariu. Chiar şi în momentul suprem această armă nu a lipsit din mâinile ei. Cei care au ridicat-o din balta de sânge, au putut observa cum strângea în mâinile ei Rozariul. Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal iubea mult copii şi bolnavii pe care îi vizita des iar suferinţele ei le îndura cu foarte multă răbdare.
Imediat după moartea ei, credincioşii din localitatea natală şi din împrejurimi au început să vorbească despre ea ca fiind sfântă, iar în ziua de 24 august în fiecare an în locul martiriului ei se celebrează o sfântă Liturghie unde participă mii de credincioşi, şi acest lucru fiind încă o dovadă în plus al sfinţeniei acestei credincioase din Moldova şi din întreaga noastră ţară”, povestește părintele Damian-Gheorghe Patraşcu.
