Opinii

Democraţie obscenă de Dănuț Ungureanu

Zilele trecute, presa a dezvăluit un fapt cutremurător: în vreme ce un
domn ministru dădea socoteală unor comisii ale Parlamentului, nişte
parlamentari pezevenghi, cităm, “i-au arătat semne obscene”. Obişnuit
mai degrabă cu expresia “a face semne obscene”, m-am lăsat copleşit
pentru o clipă de imaginea înfricoşătoare a unui grup de parlamentari
dezbrăcaţi până la brâu, ori şi mai şi, ca să-i arate domnului ministru
niscai cicatrici, aluniţe sau tatuaje tip “Ionel şi Emil, Sovata, 1977”, “I
love democracy”, “singur între patru pereţi” etc.
Binevoitorii cunoscători ai vieţii politice mi-au explicat despre ce era
vorba. “Semnele obscene” erau, de fapt, tradiţionalele gesturi româneşti,
care răsar la bucurie, dar şi la nevoi, în vremurile de răstrişte, când
poporul se uneşte sub un stindard, sub un slogan ori, iată, sub un semn,
ca să depăşească momentul greu. Sunt gesturile care sugerează
perpetuarea speciei, vigoarea, bărbăţia poporului român, fantezia sa
erotică, firea iubăreaţă.
Odată lămurit, m-am regăsit pe un tărâm cunoscut, acela al fenomenului
social, al mecanismelor democratice. Parlamentarii, cine sunt
parlamentarii? Sunt aleşii poporului, reprezentanţii maselor largi. Un
gest obscen pe care un parlamentar “i-l arată” domnului ministru are o
semnificaţie mult mai profundă decât o aluzie la mamă, soţie, iubită,
potenţă, competenţă, ori mai ştiu eu ce altă calitate a omului în cauză.
Este, de fapt, un gest obscen pe care “i-l arată” sute de mii de oameni,
prin reprezentantul lor ieşit din urna de vot. Citeşte mai mult

Extrapolând, să presupunem că domnul despre care este vorba s-ar fi
aflat nu în faţa comisiilor, ci a Parlamentului în plen şi parlamentarii, cu
o majoritate simplă, şi-ar fi folosit degetele, buzele, coatele, alte părţi ale
corpului, pentru a-i sugera ce era de sugerat. Se cheamă că nu un grup de bădărani ar fi dedicat aceste exerciţii unui coleg, ci poporul întreg i-ar fi
“arătat” domnului ministru nişte gesturi obscene.
Visez cu ochii deschişi la un sistem simplu şi democratic, prin care
naţiunea transmite aleşilor săi mesaje de mare importanţă. Degetul
mijlociu ridicat în sus – moţiune de cenzură. Braţul îndoit din cot şi
balansat sus-jos – vot de neîncredere. Palma căuş, mişcată rapid înainte şi înapoi – remaniere. Arătătorul îndoit, percutând buzele ţuguiate – alegeri anticipate. O democraţie a obscenităţilor.

(din volumul „Români deja deștepți”)

Dănuț Ungureanu