Banca Națională a României constată că 45% din firmele din România aveau un nivel al capitalului sub pragul minim reglementat și că acestea ar fi folosite în scopul „autogospodăririi acționarilor” și nu pentru a crea „tracțiune în economie”. Aceste companii care “nu sunt viabile din punct de vedere economic” și “generează risc” ar trebui radiate de către stat.
Firmele din România se confruntă cu o lipsă acută de capital, fiind finanțate mai ales din datorii, care depășesc de 2,1 ori aportul acționarilor, peste pragul de 2, considerat critic de BNR. Pe lângă că sunt decapitalizate, firmele din România mai sunt și puține, 22 la 1.000 de locuitori, cel mai scăzut nivel din Europa, unde media dublă.
Un număr de 275.500 de firme din cele 608.000 care au depus bilanțuri la Ministerul de Finanțe anul trecut au un nivel al capitalului propriu mai mic de 50% din capitalul social, sub pragul reglementat prin Legea 31/1990 privind societățile comerciale. 268.000 de firme au chiar capitaluri negative, potrivit BNR.
În cazul acestor firme cu capitaluri negative se remarcă o predispoziție spre finanțarea cu împrumuturi de la acționari sau intra-grup, cu credite de 83,4 miliarde lei la finele lui 2015.
“Categoria firmelor cu capitaluri proprii negative este problematică pentru că, pe de o parte, permite menținerea în economie a unor companii care nu sunt viabile din punct de vedere economic, fapt ce presupune alocarea de resurse către acestea în detrimentul altora posibil mai eficiente, iar pe de altă parte susține un regim lax al disciplinei la plată în economie și generează un risc mai mare de a translata către parteneri dificultățile financiare cu care se confruntă”, scrie BNR în Raportul privind stabilitatea financiară, ediția decembrie 2015, realizat sub îndrumarea viceguvernatorului Liviu Voinea, citat de profit.ro.
Pe lângă aceste firme, circa un sfert au avut anul trecut cifră de afaceri zero, și peste 40% nu au avut angajați. 15% din totalul companiilor nefinanciare nu au avut nici afaceri și nici angajați.
BNR crede că aceste firme sunt folosite pentru optimizare fiscală – adică un soi de evaziune la limita legii, dacă nu dincolo de ea -, ceea ce afectează bugetul statului, băncile și competiția.
