De nici o săptămână, în funcția de președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cunoscută mai mult după prescurtare – CNAS-, a fost numit Marian Burcea, medic care a lucrat în structurile militare. Faptul că a venit la banca sănătății un general nu surprinde pe nimeni pentru că epoleții sunt centrul de greutate al acestei instituții. Cu mici excepții, palide și trecătoare numiri politice civile, greul executiv din CNAS este dus de tehnocrații serviciilor, care vedeți bine cum administrează miliardele de euro rulate prin generosul fond al asigurărilor sociale de sănătate.

Ca să înțelegeți circuitul banilor pe care-l plătesc contribuabilii, CNAS e o structură prin care se tranzitează bani multi, peste 28 de miliarde de lei anual. Deși a început ca instituție autonomă (când hoția era politica de stat și se fura ca-n codru), CNAS a a devenit peste noapte un apendic al Ministerului Sănătății, care mimează o instituție financiară puternică. În realitate, toate guvernele au performat în mascarea unui sistem de sănătate falimentar. Ineficiența este resimțită doar de bolnavi. În opinia mea, semnalul de alarmă este dat tocmai de faptul că nu am văzut nici un audit serios, o firmă cu brand din afară, incoruptibilă, care să radiografieze sumele masive evaporate din Sănătate.

Revin la declarațiile președintelui CNAS, de curând instalat să administreze sacul cu galbeni. Care credeți că este prioritatea generalului Burcea? Vă spun sincer, mă așteptăm la deblocarea situației în oncologie, unde bolnavii de cancer mor cu zile din lipsa infrastructurii. Dar nu, prioritatea este înlocuirea cardului de sănătate cu cartea electronică de identitate! Realizați ce sifonare de fonduri se pregătește, de ce mărime vorbim și cât de tentant este proiectul pentru clientela politică?

Acum înțeleg de ce avem o singură casă de asigurări de sănătate (Casa OPSNAJ este doar un supliment de decontare a ciudatelor afaceri si parteneriate public-private cu zerouri nesfarșite). Dacă statul ar da drumul la concurență, la casele de asigurări private, sistemul public ar intra în competiția de piață firească, ar trebui să-și diversifice oferta. Inevitabil, ar pierde din pacienți, din doctori, din fonduri. Și cărui guvern din peisajul românesc i-a convenit să scape din mâna pușculița cu bani mulți? Prin urmare, CNAS își consolidează monopolul și își permite să dicteze condiții, chiar norme care nu au legătură cu realitatea medicală. În numele economiei, standardele de cost sunt subdimensionate, făcute din birou. Indicii de performanță și costurile reale sunt o metaforă pentru funcționarii care au postul călduț în CNAS și unde nu are curajul să intre nimeni pentru o curățenie generală. În tot acest timp, pe o structură putredă încă de la înființare, medici și pacienți deopotrivă agonizează la mila banului public.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here