În acest moment, Marea Neagră este cel mai mare duşman al României: ea rupe anual 16,4 hectare din litoralul ţării noastre prin fenomenul eroziunii. Împotriva acestui fenomen există un brevet românesc privind un sistem de protejare a plajelor prin transformarea energiei valurilor în energie electrică. Un fel de hiodrocentrală pe mare.
Anual, Marea Neagră înaitează în interiorul României cu doi metri, în special în zona plajelor din staţiunile turistice, care se întind pe o distanţă de 82 de kilometri. La un calcul simplu de înmulţire rezultă 164.000 de metri pătraţi, adică 16,4 hectare. În perioada comunistă s-au făcut o serie de îndiguiri care s-au dovedit ineficiente: digurile s-au prăbuşit şi încă se prăbuşesc în mare. Ce este de făcut?
Administraţia Naţională Apele Române a proprus refacerea plajelor din Mamaia, Constanţa şi Eforie printr-un proiect asemănător celor din perioada comunistă, care a costat 150 milioane de euro. Noile diguri și nisipul care a fost adus pentru refacerea plajelor, vor rezista cât au rezistat și cele de pe vrema lui Ceușescu, după care vor fi refăcute – alți bani, altă distracție…
Un regretat specialist în construcţii hidrotehnice, inginerul dr. Constantin Iulian, a atras atenţia, cu mai mulţi ani în urmă, că se face o greşeală cu această soluţie tehnică. El a studiat acest fenoment, a tras concluziile şi a propus o altă soluţie, pe care a brevetat-o şi prin intermediul căreia şi-a luat şi doctoratul în domeniu.
Concluzia lui Constantin Iulian a fost că eroziunea este un fenomen care s-a manifestat întotdeauna pe litoralul nostru, doar că nisipul luat de valuri pe litoral era înlocuit, prin curenţii marini, de aluviunile aduse de Dunăre. Aceste aluviuni au fost reţinute însă lacurile de acumulare după contruirea hidrocentralelor. Majoritatea lacurilor de acumulare de la noi sunt colmatate, pentru că nu au fost curăţate de la contruirea lor, spune studiul inginerului, care şi-a luast doctoratul pe această temă.
Totodată, digurile realizate în perioada socialistă pentru protejarea plajelor s-au surpat din cauză că valurile care se sparg de ele le sapă la bază. Fenomenul poate fi verificat stând cu picioarele goale la malul mării: la fiecare val simţim cum o parte din nisip este luat de sub tălpi.
Propunerea lui Constantin Iulian a fost realizarea unor diguri plutitoare casetate, dotate cu un mecanisme care să preia energia mecanică a valulrilor şi să o transforme în energie electrică. Astfel, se protejează litoralul, se produce energie electrică verde, iar platformele digurilor plutitoare pot fi folosite ca spaţii pentru agrement.
Spre deosebire de alte mecanisme de producere a energiei electrice din valuri, ”hidrocentrala marină„ a lui Constantin Iulian este adaptat pentru valurile mici şi neregulate din Marea Neagră. Practic ele produc energie elecrică şi atunci când marea este calmă.
Pe scurt, litoralul poate fi salvat doar dacă”mulgem„ valurile de energie, în larg, pentru a numai avea putere de eroziune la ţărm.
Conform calculelor, producţia de energie a unui kilometru de ”dig energetic”, conceput de Constantin Iulian, ar echivala cu productia unei sonde petroliere de 9.000 de barili pe an.
