Când spui Ilie Năstase spui tenis. Spui sport și spui geniu. Pe incomparabilul și inegalabilul Ilie Năstase l-am reîntâlnit la Gala Premiilor Asociației Presei Sportive din România (APSR), de la sfârșitul lunii noiembrie 2017, gală care a avut loc în condiții cu totul remarcabile, la Atheneul Român, în organizarea excepțională a APSR și a Comitetului Olimpic și Sportiv Român, sub înaltul patronaj al Casei Regale a României. Am vorbit atunci cât ne-au permis circumstanțele, într-un moment în care la câțiva metri (uneori chiar centimetri de noi) se aflau Simona Halep, Ion Țiriac, Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin, Mihai Covaliu, Elisabeta Lipa, Gheorghe Berceanu, Cristian Țopescu și mulți alții. Dar am vorbit și după memorabila Gală.

Pentru cei foarte tineri, născuți în sau după anii 90 – deși acum chiar și ei îl cunosc din ce în ce mai bine -, reamintesc doar câteva din reperele unei cariere legendare. Ilie Năstase, considerat un geniu al tenisului și cel mai talentat tenisman al lumii în anii 70 și 80, a fost lider mondial oficial ATP în anii 1973 și 1974. Este unul din cei (doar) 10 jucători din toate timpurile care au reușit să câștige cel puțin 100 de turnee în carieră, mai exact 113, deși în perioada activității sale, până în 1985, se organizau mult mai puține turnee decât astăzi. Ilie Năstase a fost primul tenisman din istorie care a câștigat French Open, la Roland Garros, fără a pierde niciun set. A cucerit nu mai puțin de 7 titluri de Grand Slem, a fost inclus în celebra și elitista International Tennis Hall of Fame (în 1991), a primit Legiunea de Onoare a Franței etc, etc.

Cu Ilie Năstase simți întotdeauna nevoia să discuți despre viață, despre orice, nu numai despre sport sau tenis. Nici nu se poate altfel, cu un om ca Ilie. Răspunsurile și replicile lui vin mereu în torente, cu o logică impecabilă, chiar dacă sunt presărate frecvent cu accentele binecunoscute de  umor (de foarte bună calitate). Am fi putut discuta ore, poate zile întregi, iar din ideile schimbate am putea scrie un roman. E foarte greu de ales între tot ce spune Ilie Năstase, cu o inteligență cu mult peste media sportivilor sau a oamenilor de pe stradă. ”Sportul nu o duce prea bine în România, a punctat Ilie, încă din start. A, și să nu uit să te felicit pentru Diploma de Excelență acordată de Asociația Presei Sportive. A fost un lucru formidabil să vă aplaudăm noi pe voi, pe cei care scrieți și ați scris o viață întragă despre sportivi. Revenind însă la ce ne doare, eu am spus-o pe șleau: e minunat Atheneul Român, e atât de elegant, de somptuos, dar nu este el casa sportului și a sportivilor, ne-a primit doar, ne-a găzduit pentru o seară superbă. Noi, oamenii de sport, sportivi și ziariști, ar fi trebuit să ne întâlnim la Sala Floreasca, de pildă, aia este casa sportului, cu bătrâna sală de handbal, în care altceva nu poți să joci, și cu bazinul acela care acum poartă numele regretatului nostru prieten, al lui Țiriac și al meu, Tolea Grințescu. Ei bine, da. Acolo era locul nostru. Nu că Atheneul ar avea vreo problemă, din contră, a fost fără reproș. Și eu m-am simțit deosebit pe scena Atheneului, alături de Simona Halep și de voi, ziariștii de elită ai României. Nu urci în fiecare zi pe acea scenă. Dar repet, nu e casa sportului, ci a muzicii, a culturii și tradiției românești. De Polivalentă nici nu mai vorbesc, a ajuns o ruină. Și atunci ? Ne mai mirăm că la Rio am avut cel mai slab bilanț de la Helsinki încoace, 4 medalii dacă nu greșesc ? Uite, mai zilele trecute, sigur ai aflat, Simona Halep și cu mine nu am fost primiți la ceremonia de 1 Decembrie, în zona oficială ! Ce era să facem ? Să o las pe Simona în stradă? Eu însumi, îmbrăcat oficial, în general, am fost oprit, deși de ani de zile am intrat acolo fără invitație specială. Asta este adevărata prețuire care se acordă sportivilor. Dacă veneam cu vreun titlu mondial, sigur s-ar fi fotografiat câțiva ”grei” cu noi, postau pe undeva, apoi …pe-aici ți-e drumul ! Pe nimeni de acolo, din oficiali, nu l-a iinteresat că Simona Halep și Ilie Năstase au fost întorși din drum. Exact asta este prețuirea reală acordată sportului și sportivilor. E totul de fațadă, pentru momente solemne. E de ”paradă” prețuirea sportivilor, așa cum a fost parada asta de la care am fost efectiv trimiși acasă. În rest nici nu prea mai avem de comentat. Nu e vorba de orgoliu, nu, am stat în sute de tribune oficiale, nu asta mă interesa. Dar am văzut cât de mult suntem prețuiți. Pare un lucru minor, dar nu e. E totul de fațadă, de paradă. Sportul românesc se va duce în jos, și pe mai departe,eu nu vreau asta, dar nu am ce face. Așa cum nu s-a contruit nicio sală nouă, serioasă, la fel nu se va face nimic pentru așa-zișii ambasadori ai țării, sportivii de mare performanță. Sigur, o Nadia, Simona Halep, un Gică Hagi, ei rămân și vor rămâne  cine sunt. Ei chiar sunt ambasadori. În rest, însă, liniște totală. Să privim și noi adevărul ăsta în față. Măcar adevărul, fie oricât de neplăcut !”

220 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + 6 =