O dată pe săptămână, mergem în satul Ics, să facem cură de aer şi obiceiuri populare. Mă număr printre cei ce cred cu tărie că ruperea de rădăcinile ruralului duce personalitatea la ofilire. În consecință, când am ocazia, mă nămolesc în şanţ, umblu desculţ prin urzici, mă las ciupit de gâscani. Viaţa-i frumoasă când ştii s-o trăieşti, iar de urzici ţara noastră nu duce lipsă.

Din când în când, vine lângă gard cetățeanul vecin Irimie. „‘Trăiţi, sunt şi eu pe-aici, un cetățean…”

Bănuiam acest lucru de mai multă vreme, după damf. Îl salutăm politicoşi, iar el ne întreabă ce mai e nou pe la oraş. Noi dăm din cap un pic descurajați. Cum să cuprinzi complexitatea vieţii urbane, trepidaţiile, fulgerele şi tunetele ei în câteva cuvinte? Cum să-i explici angoasele, tribulaţiile, mișcările de masă şi individuale? Ori, dacă nu-i poţi oferi omului un tablou complet, mai bine te laşi păgubaş. E ca şi cum i-ai arăta o Giocondă fără surâs.

Pentru vecinul Irimie, oraşul din care venim noi este oricum abstract, lipsit de interes. Bodega la care bea țuici e chiar pe uliţa lui, în vreme ce localitatea noastră e departe, într-o direcţie oarecare. Odată, am încercat să-i zugrăvim grandoarea şi avantajele mediului urban. Civilizaţie, confort, educaţie. Plus posibilitatea de-a fi în miezul lucrurilor, dea participa la viața socială, de a lua decizii sau de a le sancționa pe cele greșite.

„La voi, la oraş unde este bodega?” ne-a întrebat el. Aflând că sunt mai multe bodegi, dar niciuna pe strada noastră, a dat din cap mustrător. În sensul că n-am fost suficient de gospodari.

După ce schimbăm impresii, cetățeanul Irimie de la gard ne cere noutăți. De fiecare dată suntem impresionaţi de setea lui de cunoaştere, care aproape că o egalează pe aceea de țuică. Îi oferim o mare de noutăți şi ne scuzăm că sunt de ieri. Primeşte scuzele cu măreţia omului care s-a eliberat din cătuşele timpului. De ieri, din mileniul trecut, n-are niciun fel de importanţă. Noutăți să fie. „Deci au fost demonstrații mari”, zice el căscând discret. „Au fost, confirmăm noi. Și-or să tot mai fie proteste.” „Asta-i bine. Trebuie să protestezi când nu ești mulțumit…”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 + 6 =