Patriarhul Daniel, despre postul Paştelui: Iertarea aproapelui, o răstignire a egoismului, deschiderea sufletului spre Înviere

Patriarhul Daniel a vorbit despre semnificaţia Postului Mare care începe astăzi şi despre importanţa iertării celor care ne-au greşit.

Postul Paştelui precede Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, serbat anul acesta pe 8 aprilie.

Iertarea reprezintă „începutul bun al perioadei de post” prin care ne asemănam cu Dumnezeu Cel Milostiv şi Iertător. Patriarhul a explicat că „iertarea greşelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism şi deschide sufletul spre înviere”.

Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a avertizat în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai că „nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curăţirea de păcate şi de luminare a sufletului, fără ier­ta­re”, deoarece prin iertarea altora se cultivă „smerenia şi li­bertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.

„Relaţia omului cu Dumnezeu depinde de relaţia lui cu semenii săi”, a remarcat Părintele Patriarh care a motivat aceste cuvinte prin faptul că „omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său”.

„Nu trebuie să postim ca să fim lăudaţi sau admiraţi de oameni”

Patriarhul României a prezentat motivaţia postului şi a afirmat că postim „deoarece iubim pe Dum­nezeu din ceruri, Dă­ruitorul vieţii veşnice, mai mult decât toate darurile materiale trecătoare, bucatele gustoase, băuturile rafinate sau des­fătările pătimaşe ale sim­ţurilor”.

El a semnalat că „nu trebuie să postim ca să fim lăudaţi sau admiraţi de oameni” şi a explicat cuvintele Mântuitorului care spune: Tu când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti (cf. Matei 6, 17-18).

„A unge capul, în tradiţia ebraică înseamnă a arăta că viaţa este binecuvântare şi bucurie primite de la Dumnezeu. A spăla faţa înseamnă a avea o atitudine firească, de întâlnire şi comunicare cu oamenii, fără a atrage atenţia lor printr-o înfăţişare posomorâtă sau întu­necată”.

În opoziţie cu practica de a posti pentru a fi admiraţi de oameni, Patriarhul Daniel a explicat că „postul trebuie să fie o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu, care vede, tainic şi tăcut, sufletul şi faptele omului credincios şi jertfelnic, rugător şi postitor”. De asemenea, el a subliniat, potrivit basilica.ro, că „trebuie să postim nu în stare de tristeţe, ci de bucurie”, deoarece „smerenia şi bucuria sunt semnele postului adevărat”.