În România, când spui gimnastică, spui Nadia. Dacă spui canotaj, spui Lipă. Spui kaiac-canoe, spui Patzaichin. Dacă zici fotbal, zici Hagi sau Dobrin. E de la sine înțeles că respectivele discipline sportive înseamnă mai mult. Există și alți mari, foarte mari performeri. Pentru toți cei ce ar fi gata să ”sară” indignați că uităm zeci de alți sportivi, medalii sau victorii, o spun din capul locului: nu vreau să reduc nimic. Dar, luați-o cum vreți, ca metaforă, ca simbol, ca poezie, ca orice. Dar putem spune și așa. Nu reducem o disciplină sportivă la un om, dar putem folosi un Nume-Simbol.
Prin urmare, tot astfel, când spui atletism spui Iolanda Balaș Soter.
Marea Doamnă a atletismului românesc (și nu numai), cea care a inventat ”recordul de recorduri mondiale”, a fost, este și va rămâne mereu lângă noi. Ea nu poate pleca vreodată. Iolanda Balaș Soter ne oferă, cu veșnica și perpetua ei generozitate, cu surâsul cald și inegalabil, un model de ceea ce înseamnă nu doar performanță mondială la vârf, ci și, cel puțin în egală măsură, un model de viață, moralitate, pasiune, loialitate și suflet. Probabil că aș putea fi suspectat de subiectivism, de vreme ce am avut imensul privilegiu de a realiza câteva zeci de interviuri și emisiuni TV, pe mai multe posturi, cu Marea Doamnă. Nici pe departe. Lucrurile stau exact invers. Adevărul este că, oricât aș încerca, nu pot acoperi în cuvinte valoarea adevărată a unui astfel de om. Și nu numai cea sportivă.
Hiadeți să vedem, foarte pe scurt. Ioanda Balaș Soter a doborât nu mai puțin de 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime. A fost prima femeie din țara noastră care a cucerit o medalie olimpică de aur (în 1960, la Roma). Apoi a venit și a doua, în 1964, la Tokio. Nu a pierdut niciun concurs timp de mai bine de zece ani, între 1 decembrie 1956 și 10 iunie 1967, perioadă în care a ajuns la o cifră neverosimilă de 146 de victorii consecutive, unică în istoria sportului, performanță excepțională, cu care a intrat în Guinness Book. A fost desemnată cea mai valoroasă atletă a secolului trecut, iar în anii 1964 și 1965 a fost cea mai bună sportivă a Lumii. Și multe altele…
Zilele acestea am văzut un afiș al Campionatelor Internaționale de Atletism ale României, care se vor desfășura în zilele de 2 și 3 iunie 2018 , pe Cluj Arena, în orașul de la poalele Feleacului. M-a bucurat enorm. M-a bucurat pentru că am văzut că aceste întreceri de prestigiu, cu o vechime de 70 de ani, poartă din nou, ca și în ultimii doi ani, numele ”IOLANDA BALAS SOTER”. Nu mă îndoiesc că așa va și rămâne. Felicitări și succes Federației Române de Atletism !
De asemenea, m-am bucurat enorm să aflu că Fundația Atletismului Românesc, într-un gest extrem de frumos și generos, va oferi două premii cu totul deosebite – și rar întâlnite în România – pentru proba de săritură la înălțime, masculin și feminin, de la Campionatele Internaționale de Atletism ale României ”IOLANDA BALAȘ SOTER”: 10 000 de euro pentru record mondial și 3 000 de euro pentru record al României. Inutil să mai adaug că Fundația a fost înființată și condusă, până în ultima sa clipă de viață, de Doamna Iolanda Balaș Soter. De fapt, am greșit din nou. Nu a fost ultima Sa clipă de viață. De data aceasta nu e o figură de stil. Iolanda Balaș Soter nu a murit și nu poate muri. O simțim cu toții alături de noi, cu cel mai frumos surâs din lume și cu cea mai mare și generoasă inimă pe care am întâlnit-o vreodată.
