Nici nu vă imaginați cât de frumos și de dur este canotajul.
Dacă nu, încercați să vă imaginați cum de celebra cursă de canotaj ”opt plus unu” dintre și mai celebrele universități britanice Oxford și Cambridge, datează încă din 1829, adică de ”numai” 189 de ani, iar rivalitatea în acest domeniu dintre cele două prestigioase universități britanice este mai mare de la an la an.
Pe 10 iunie 1829 avea loc prima ediție a unuia dintre cele mai vechi evenimente sportive aflate încă în desfășurare: „The Boat Race,” cursa în care se întrec echipajele de canotaj ale universităților Cambridge și Oxford. Cursa s-a desfășurat an de an din 1856, cu excepția războaielor, iar Cambridge conduce acum foarte ”strâns”, cu 83 la 80.
Așa, poate, începem să mai înțelegem miracolul și frumusețea canotajului. Măcar puțin.
Sau numai să încercăm a înțelege câtă muncă, uriașă, titanică, teribilă, se ”ascunde” în spatele fiecărei curse de 2000 de metri, distanță care, uneori, parcă nu se mai sfârșește.
Ori cât de greu, cumplit de greu, este să ajungi între cei mai buni DIN LUME, în condițiile în care la ”Mondialele” de canotaj vin sportivi din câte 50-60 de țări, iar numărul lor crește.
După Mondialul de tineret de la Poznan – tineret însemnând, la canotaj, competitori de până la 23 de ani, adică oameni în toată firea – am observat cum aceste fete și acești băieți care tot cuceresc medalii, de ani și ani, pentru România, merită de fapt toată admirația, prețuirea, recunoștința și mai ales dragostea noastră. România este o țară care, deși pare absurd, nu are nicio pistă la standarde internaționale, chiar dacă, de pildă, Bulgaria, Serbia, Cehia sau Polonia au multe astfel de dotări. Numai că la momentul adevărului, adică la marile competiții mondiale oficiale, România a fost aceea care, de pildă, a urcat din nou pe locul 4 în clasamentul națiunilor, cu 5 medali, între care două de aur, și cu mult înaintea țărilor amintite mai sus. Cu mult înaintea, de fapt, a unor superputeri ca Germania, Olanda, Rusia, Canada, Franța, Spania și multe altele.
Noi ceilalți, care stăm și privim doar de pe mal, indiferent de vârstă, înțelegem mai greu decât ne-am putea aștepta, acel resort secret al faptelor de acolo, din mijlocu învolburat al apelor. Canotajul are un suflet al său, adânc, puternic și luminos, care însă nu se lasă deloc ușor de pătruns. E ca un secret, adânc, al apelor.
Însă atunci când l-ai pătruns, nu îl mai poți părăsi niciodată.
