Este o traditie a ultimilor ani ca Orchestra Nationala Radio sa deschida anul calendaristic cu o opera in concert. Astfel, si pe 25 ianuarie 2019, la 166 de ani de la premiera operei sa fie prezentata o minunata creatie verdiana: Il Trovadore.
Invitat permanent pe scenele operelor din Romania si cu uriasa experienta internationala, maestrul dirijor DAVID CRESCENZI va coordona tempourile, dinamica muzicala si teatrala, orchestra si personajele povestii : Manrico, trubadur, ofiter al printului Urgel,presupus fiu al Azucenei – ADRIAN DUMITRU (tenor), Leonora, curteana printesei de Aragon – BRIGITTA KELE (soprana), Contele di Luna, tanar nobil aragonez – FLORIN ESTEFAN (bariton), Azucena, o tiganca – ANDRADA ROŞU (mezzosoprana), Ferrando, capitan in trupele Contelui de Luna – GELU DOBREA (bas), Ines, dama de companie a Leonorei – MĂDĂLINA STAN (soprana).
Circa 150 de minute de muzica, intrigi, rasturnari de situatii, de armonii, de suspans inseamna cele patru acte in care se dovedeste ca sentimentele umane au fost acelesi, indiferent de vremuri si locuri.
Actul I – La palatul Aliferia, resedinta printesei de Aragon, pe vremea razboiului civil unde oponenti sunt monarhistii cu partizanii printului de Urgel. Contele de Luna – aparator al regelui – asculta povestea comandantului sau Ferrando. Copil fiind, fratele contelui de luna a fost privit de o tiganca. Acuzata ca i-a facut farmece, tiganca a fost arsa de vie. Ca sa isi razbune mama, fata tigancii rapeste copilul si nimic nu s-a mai stiut de el de atunci.
Gradina palatului – Leonora ii marturiseste confidentei sale, Ines, despre dragostea pe care o are pentru un misterios trubadur. Apare Contele de Luna si Leonora se arunca in bratele lui din cauza intunericului si a vocii trubadurului pe care o auzise cantand in spatele gradinii.Cei doi bărbați se sfidează, Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului de Urgel. Urmează un duel, cu toate că Leonora se străduiește zadarnic să-i despartă.
Actul II se deschide cu celebrul cor al tiganilor care isi canta bucuria vietii lor libera si aventuroasa. Batrana tiganca Azucena sta langa foc si canta o balada despre o femeie arsa de vie pe rug. Melodia stranie, pe ritm monoton, incheiata de soapta „razbuna-ma” il face pe Manrico sa puna intrebari. Cu greu afla ca mama ei a fost arsa de tatal Contelui de Luna si ca ea a furat pe unul din fiii lui pentru al il arde. Orbita de ura si dorinta razbunarii, isi da seama ca si-a ars propriul baiat.
Sosește un mesager aducând două vești: fortăreața Castellor a căzut în mâinile partizanilor lui Urgel, iar Manrico e chemat să-i asigure paza. Leonora, crezându-l mort, vrea să se călugărească. Al doilea tablou se petrece în fața mănăstirii. Contele de Luna, însoțit de Ferrando și de un grup de soldați, hotărăsc s-o răpească pe Leonora înainte ca ea să se dăruiască lui Dumnezeu. Sosește Leonora însoțită de călugărițe. Dar imediat, Manrico, cu oastea sa, o răpește pe Leonora, dejucând planurile lui De Luna, a cărui furie atinge paroxismul.
Actul III. Azucena este adusa in tabara regalistilor comandatide Contele deLuna care asediaza fortăreața Castellor, ocupată de Manrico. La lumina unei torțe, Ferrando o recunoaște ca fiind aceea care în trecut l-a răpit pe fratele contelui. Interogată, ea dezvăluie că ar fi mama lui Manrico, ceea ce îi dă lui De Luna un dublu motiv de razbunare.
Al doilea tablou ne arată interiorul fortăreței, unde Leonora și Manrico cunosc o fericire de scurtă durată. Pregătirile lor de nuntă sunt întrerupte de un mesager care anunța capturarea mamei lui Manrico. Tabloul se încheie cu ieșirea acestuia, năpustindu-se la luptă, în fruntea partizanilor, spre a-și salva mama.
Actul IV – Manrico a pierdut lupta și a ajuns în închisoare lângă Azucena. Își ia adio de la viață și de la Leonora. Leonora se oferă contelui în schimbul libertății lui Manrico dar, pe ascuns, se otrăvește. În ultimul tablou Azucena și Manrico își așteaptă sfârșitul. Leonora îi aduce lui Manrico vestea eliberării. Înțelegând care este prețul plătit, Manrico o blesteamă, acuzând-o de infidelitate. Azucena se trezește și întreabă de fiul ei. Aflând că este mort, ea îi dezvăluie lui De Luna că Manrico era fratele său. Cortina cade asupra strigătului de triumf deznădăjduit al Azucenei: „Ești răzbunată, mamă !”.
Scrisa intr-o perioada in care drama prihologica l-a inspirat, Trubadurul (1852) , alaturi de Rigoletto (1851), Traviata (1853) si Bal Mascat (1858) au ramas lucrari care i-au mentinut si i-au crescut faima lui Verdi. Cantate pe miile de scene de opera ale lumii sau in sali de concerte, in diverse regii si adaptari de temporalitate si caracteristici ale vremurilor prezente, muzica lui Verdi este mereu valabila, fara varsta. Celebrele arii, uverturi, mesajul maselor din corurile sale (cum este in aceasta seara Corul Tiganilor sustinut de Corul Academic Radio, pregatit de Ciprian Tutu) sunt usor de retinut si de recunoscut de oricine le aude.
Este o minunata alegere de auditie pentru seara de vineri, 25 Ianuarie 2019, in Sala de concert sau pe undele Radio Romania Cultural si Muzical, de unde putem lua energia muzicii prin instrumentele orchestrale si fiorul vietii din instrumentul organic – vocea umana.
