Piesele scrise de ”Regele dramaturgiei franceze”, Jean Baptiste Poquelin pe numele lui de scenă, Molière (a fost deopotrivă dramaturg, poet dar şi director de teatru şi actor) au intrat încă de la apariţie şi e vorba de anul 1660 în repertoriile tuturor teatrelor europene. Subiectele alese, care l-au făcut faimos pe autor, şi-au păstrat actualitatea timp de secole. Fiinţa umană lacomă, coruptă, vicleană, lipsită de caracter, bolnavul închipuit dar şi preotul duplicitar care foloseşte numele Domnului pentru a-şi satisface nevoi şi plăceri lumeşti din cele mai josnice, au rămas subiecte etern valabile. La reprezentaţiile cu piesele scrise de celebrul Molière se râde în hohote, doar castigat ridendo mores  aşa că, succesul unei aduceri pe scenă a unei piese semnată de el este, dinainte şi sugerat şi asigurat. Totuşi, de fiecare dată, o montare „ Molière” (de data aceasta în stagiunea 2018-2019, la teatrul Nottara) trezeşte curiozitatea spectatorului dar şi a criticului de teatru, o curiozitate îndreptată în direcţia noutăţii, a prospeţimii montării regizorale dar şi a interpretării. În varianta propusă de regizorul rus Roman Feodori (colaborator al teatrului Nottara după experienţa Laboratorului de Teatru DENS din 2017) vom primi o porţie „la pătrat” din opera lui  Molière, un colaj din Vicleniile lui Scapin, Bolnavul închipuit, Tartuffe, Dom Juan, dar şi o parte din  Viața Domnului de Molière de Mihail Bulgakov și din piesa de teatru scrisă de acesta, Cabala bigoților.

 „Teatrul e stretching pentru suflet şi bucuria jocului, gândul, energia nu sunt suficiente. Trebuie să cobori în adâncul vulcanului, să te topești și de acolo să izbucnești și să capeți forma personajului.” Am citat dintr-un interviu al actriţei Crenguţa Hariton care joacă în Molière/eréiloM rolul moaşei, cea care l-a adus pe lume pe ciudatul prunc care avea să respire genialitate prin toţi porii. Am citat mărturisirea tinerei actriţe pentru că pare un motto inedit al  întregii distribuţii a lui Molière/eréiloM care este o propunere de spectacol modern, bine construit, cu o scenografie care se potriveşte ca o mănuşă textului. Scenografa Olga Nikitina  a folosit un decor minimalist, podeaua  este “ personajul ei principal “ şi  devine suprafaţă şi acces spre – la figurat şi la propriu –  groapa care va adaposti, la un moment dat, pentru o veşnicie trecătorul trup pământean. Deasupra, oamenii vor aşeza o cruce sau orice alt simbol pe care e scris numele muritorului de rând, sau, nici un semn, la un loc cu izgoniţii soartei, să fie loc de odihnă pentru oasele creştinului Jean Baptiste Poquelin proscris de  slujitorii bisericii catolice ca răzbunare că le-a luat în râs năravurile. Rămaşiţele ilustrului personaj vor fi recuperate, târziu, foarte tîrziu şi depuse, cu pompă în Pantheonul personalităţilor ca, din 1817 să fie transferate la Cimitirul Le Père Lachaise.

Actorul Ştefan Gomoi care-i întruchipează în acest “tablou” al vieţii  lui Molière, chiar pe Molière apoi pe Scapin, Orgon, Don Juan, Argan, explică cu un ton care dă fiori spectatorilor, explică deci, că nu se ştie ale cui oseminte primesc onorurile pământene de la Pantheon pentru că, ale lui Molière, s-au risipit, de-a lungul vremii,  amestecându-se cu ale tuturor necunoscuţilor. Dar, nu avem a protesta,  aşa cum grăieşte GENEZA: ”pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Un spectacol care te lasă, denumind starea cu un anglicism, speechless, sau fără vorbe, înţepenit în scaun, preluând din spaţiul scenic foarte multă emoţie, o porţie generoasă de artă teatrală adevărată. Îl priveam pe actorul Stefan Gomoi de-a lungul celor două ore de spectacol alergând, recitând, interpretând  partitura cu o vioiciune şi uşurinţă de parcă, dintotdeauna, purtase  versurile lui Molière în gând dar şi în buzunarul de la piept, în partea stângă, în inimă… Ştefan Gomoi împreună cu  trupă de actori tineri care dansează cu graţie (coregrafia: Aleksandr Andriașkin) ştiu ce înseamnă mişcarea scenică, o trupă de profesionişti care au transformat un colaj de texte (traducerea şi adaptarea Raluca Rădulescu) Molière/eréiloM într-un spectacol modern din care nu lipsesc, strecurate atent, aluziile contemporane. Molière/eréiloM  reconstituie cu duioasă fidelitate, viaţa celui care a dat comediei un alt statut. Privesc scena şi privirea îmi fuge în dreapta ei, la manechinul care  reproduce îmbrăcămintea şi poziţia  socială a personajului, respectiv Regele Ludovic al XlV-lea, Regele Soare cel care i-a dat lui  Molière spre folosinţă „L’Illustre Théâtre”, iar  din 1665 a hotărât că este trupa lui regală dar nu a avut autoritatea să obţină de la înalţii prelaţi ai bisericii o aprobare de înmormântare pentru creştinul botezat Jean Baptiste Poquelin. În fapt, dreptul la funeralii creştineşti şi un loc în cimitirul oamenilor onorabili. În lipsa acestui acord, trupul a fost lăsat pradă uitării şi risipirii. Geniul lui Molière  i-a salvat memoria, spiritul, sufletul, talentul excepţional biruind orice prejudecată sau răzbunare. O izbândă absolută, strălucind prin veacuri. Molière este prezent şi pomenit de fiecare dată când i se joacă un text. Şi-a câştigat, deplin dreptul la neuitare. Un spectacol pe care l-aş recomanda, fără ezitare, tuturor celor care iubesc teatrul, apreciază talentul şi dăruirea din tot sufletul a Actorului, demn urmaş al lui Molière care şi-a dat ultima suflare jucând, pe scenă, în faţa spectatorilor…

Traducerea şi adaptarea: Raluca Rădulescu
Regia: Roman Feodori

Distribuția: Molière, Scapin, Orgon, Don Juan, Argan – Şerban Gomoi;Trupa lui Molière:Tartuffe, preotul, cardinalul – Rareș Andrici;Valère, Cléante – Vlad Bălan ; Damis – Răzvan Bănică;Sganarelle, Geronte, Domnul Poquelin, diaconul – Dani Popescu;Dorine, moașa – Crenguţa Hariton ;Angélique – Cristina Juncu;
Toinette – Ada Navrot;Elmire, Doamna Poquelin-Cressé – Isabela Neamțu;Cerșetorul – Filip Ristovski;Mariane – Mihaela Subţirică;Elmire, Béline, Armande Béjart – Sorina Ştefănescu;Elmire – Laura Vasiliu

Muzica: Tibor Cári;Scenografia: Olga Nikitina;Coregrafia: Aleksandr Andriașkin
Asistenţa de regie: Iulia Grigoriu;Light design: Taras Mihalevski

Scenariul: Roman Feodori și Raluca Rădulescu (cu participarea Olgăi Topunova)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 1 =