Am evitat să scriu despre Brexit pentru că mi s-a părut o aventură periculoasă, fără sens, susținută frenetic de doi politicieni britanici de mâna a doua, cu o campanie bazată pe exaltare și minciuni: Nigel Farage și Boris Johnson.

Totuși, negocierile și renegocierile din jurul Brexitului, după acel referendum istoric au continuat. Firesc, ne interesează aspectele care țin de migratie, de condiția muncitorilor din Marea Britanie, pentru că o bună parte din noua diasporă trăiește acolo.

Așadar, facem o incursiune în trecut, nu mai departe de finele anului, în decembrie 2018, când Guvernul britanic şi-a prezentat „cartea albă“ cu privire la sistemul de imigrare pe care intenţionează să-l aplice după oficializarea ieşirii din Uniunea Europeană. Ministrul de Interne, Sajid Javid, a afirmat că noul sistem, care va pune capăt liberei circulaţii a cetăţenilor europeni în Regatul Unit, răspunde dorinţei britanicilor de a „prelua controlul asupra frontierelor“.

Noile criterii de acordare a vizelor vor avea drept obiectiv încurajarea companiilor britanice „să se orienteze cu prioritate către mâna de lucru naţională“. Tot Sajid Javid a spus că salariul mediu necesar pentru accesul în Marea Britanie va fi stabilit după noi consultări, putând ajunge la aproximativ 30.000 de lire (33.300 euro). Cu alte cuvinte, puțini străini vor fi eligibili dacă guvernanții își vor pune planul în aplicare, subiect care îl alarmează în primul rând pe angajatorul britanic.

De la început vreau să spun că am mulți prieteni români, care muncesc și traiesc în Marea Britanie. Sunt oameni muncitori, inteligenți, care aduc plus valoare economiei britanice. Standardul bun de viață al englezilor are în spate și investiția de timp, bani și muncă a prietenilor mei care au ales în cunoștință de cauză, pe o proiecție socială, economică și culturală mai solidă decât oferta țării în care s-au născut. Cel puțin așa credeau ei, că merg într-o țară serioasă, unde până și votul este englezesc, rational. S-au înșelat: dintr-o poziție temeinică, s-au trezit după referendum într-o situație incertă, fără perspective pentru viitorul lor apropiat.

Mă întorc iar la momentul zero, acela al Brexitului, când rezultatele referendumului au pus pe jar o lume întreagă. Atunci, la BBC, unde a avut loc o dezbatere interesantă, am aflat că britanicii s-au dumirit în ce situație dezastruoasă s-au pus pe ei înșiși. Astfel, o petiție online strânsese deja 2,4 milioane de semnături pentru repetarea referendumului. Mulți recunosc că au votat în necunoștință de cauză, amendând aroganța și incompetența politicii londoneze.

Votul referendumului din 23 iunie 2016 nu a bulversat doar întregul sistem de organizare al marilor puteri, dar a dezvăluit și precaritatea Marii Britanii. Provinciile au votat diferit. Cum vor mai rezista ele împreună, când vedem tabere apărându-și ideologia pe viață și pe moarte? Scoția, Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord se macină chiar din interiorul lor. Un ziarist spunea aseară că sunt familii care s-au destrămat după referendum, doar pentru faptul că au votat diferit. Sociologii au deja profilul votului. Tinerii au votat ”Remain”, iar bătrânii ”Leave”. Sună cunoscut, aproape românește, nu?

Dublul limbaj al politicienilor este în fapt autorul moral al Brexitului. În fața demagogiei, realitatea pierde mereu. Populația britanică îmbătrânită este clar că nu poate susține economia, așa că siguranța locurilor de muncă este o poezie neinspirată. Acum, lucrurile nu prea au cum să se mai îndrepte. Uniunea Europeană, șubredă chiar de la înființare, trebuie să-și refacă rapid strategia, altfel va deveni un experiment ”eșuat lamentabil”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 1 =