Doi bărbaţi şi o tânară femeie îşi spun povestea într-un decor sordid, slab luminat de câteva becuri. Fundal sonor: muzică modernă întreruptă de pauze şi beznă. Peisajul mă duce cu gândul la definiţia Lumpenproletariatului în care sunt incluși așa-numiții „refuzați ai tuturor claselor”, adică „escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flașnetarii, cerșetorii și alte epave ale societății” și reprezintă acea pătură a proletariatulului „fără conștiință de clasă” (adică asocial).
Sutem la teatru ca să urmărim o piesă construită pe puterea “verbului” cu ofertante roluri pentru cei trei interpreţi. Fiecare trăieşte în lumea lui şi fiecare personaj e o lume, la rându-i. Ceva din sufletul slav, atât de prezent în scrierile lui Dostoevski, Gorki, Tolstoi, Cehov, în poezia lui Esenin sau în pânzele lui Tarkovsky, cum pot fi catalogate filmele lui Tarkovsky decât ca nişte pânze imense, mişcătoare, fremătătoare, dătătoare de nelinişti, coşmaruri, o fărâmă din specificul acestul suflet se regăseşte şi în piesa Dureri fantomă a lui Vasili Sigarev, pusă în scenă de regizorul Bogdan Budeş.
Dureri fantomă identificate și comentate într-o singură seară, de-a lungul a 70 de minute, suficientă concentrație pentru a zugrăvi lumea reală bântuită de fantomele imaginației. Despre Dureri fantomă, spectacolul Teatrului de Artă, teatru independent care își onorează cu rigurozitate titulatura, au scris (premiera a avut loc în debutul anului 2015) cu generozitate, cronicarii de specialitate. În unanimitate au declarat că le-a plăcut ce au văzut, i-a impresionat montarea, au remarcat jocul deosebit al actorilor, scenografia bine gândita, light design-ul inspirat. Între timp, spectacolul a ieșit în lume, s-a jucat și pe alte scene, a participat la festivaluri naționale și internaționale și actorul George Constantinescu care interpretează unul din personaje dar și spectacolul au primit distincții importante. În Rusia la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană de la Ekaterinburg, la Constanța, la București la Maratonul Teatrului Independent, Bucharest Fringe, ediţia 2015, la Sibiu, Timişoara, Târgovişte, au adus echipei premii pentru cel mai bun rol, cel mai bun spectacol.
Revenim la piesă, personaje şi interpreţi, despre care, notez că sunt “unul şi unul” adică şi una, actriţa Mihaela Popa. Gleb (George Constantinescu în rol) pare a fi un soi de mentor al răului în realitate, un “biet învăţător” care predă ce ştie mai bine, propriul model de viaţă. Olga, Olenka, nebuna devenită femeia tuturor trăieşte în altă lume, una paralelă, ideală, cearceafurile imaculate pe care le întinde pe patul murdar în care urinează, uneori, alt paznic beţiv, faţa de masă albă, farfuria şi tacâmurile, toate sunt menite să reprezinte altă realitate. Poate una normală, în care există omenie dar şi un strop de bunăstare.
Am intrat în convenţia teatrală şi asistăm din ce în ce mai empatic la întrepătrunderea dintre real şi imaginar, pe o scenă “cât sufrageria de bloc”, în care se dezbate un subiect “cât China” , l-am citat pe Florin Piersic jr, actor care a simţit nevoia imperioasă să-şi admire, pe FB colegii de breaslă. O realitate în care, sărăcia hidoasă a unui depou de la periferie zgârie retina privitorului, cartoanele sunt covoarele care acoperă podeaua cămăruţei folosită şi ca dormitor şi ca bucătărie şi ca loc de relaxare, o anticameră a iadului, vremelnic popas pământean pentru suflete chinuite. George Constantinescu a compus rolul Gleb ca un profesionist adevărat, l-a “încărcat” cu firesc până la refuz şi a conturat impecabil portretul unui bărbat fără aspiraţii, mânat doar de un acut instinct de supravieţuire. Şi, după cum bine ştim, a supravieţui nu înseamnă neapărat a trăi. Rareş Andrici a primit spre interpretare rolul unui tânăr student, fără un ban în buzunar. Un suflet inocent care nu cunoaşte, încă, regulile nemiloase ale unei lumi prea puţin dispusă să-l integreze, atâta timp cât “ arma şi zestrea” lui sunt educaţia şi caracterul cu care l-au dăruit atât mama cât şi Dumnezeu. “De ce nu accepţi ce iţi propun” , îl interoghează, furios Gleb . “Pentru că aşa sunt eu, aşa e firea mea dăruită de mama!” Va plăti cu viaţa, pur şi simplu, acesta este preţul în zona în care nu există îndurare sau milă, fie ea şi creştinească. Autorul piesei, contemporan cu noi, Vasilli Sigarev nu oferă scăpare unui suflet bun, pare că ştie exact care este destinul celor ce vieţuiesc la marginea societăţii, lumea celor care cuvântă doar stimulaţi de fiola sau borcanul plin cu votcă…Rareş Andrici este un foarte tânăr actor, o figură interesantă în peisajul nostru artistic care nu duce lipsă de juni primi. Se remarcă ca o prezenţă plăcută, are echilibru interior, ştie să-şi dozeze sentimentele cu atenţie, a învăţat temeinic şi practică entuziast profesia de actor. Femeia, Olga /Olenka nu e împreună cu ei în paradigmă, e împreună cu fantomele care îi bântuie mintea dusă, sau mai bine spus, mintea rămasă undeva înţepenită, fixată în momentele care i-au definit dramatic, existenţa: moartea fetiţei, omorâtă de tramvai şi moartea soţului sfârtecat tot de tramvai. Actriţa Mihaela Popa intră animată de curaj în „lumea lui Vasili Sigarev care nu e confortabilă. E o lume brutală, paradoxală, a extremelor, în care candoarea seamănă cu firul de iarbă ieșit printr-o placă groasă de beton. Într-un depou de tramvaie, mizer, aflat la periferia orașului, bunătatea și compasiunea vin „la pachet” cu violența și cruzimea. Concluzia îi aparţine regizorului Bogdan Budeş ca un punct final, o tuşă groasă apăsată pe toate cele trei portrete. Un spectacol reuşit care merită atenţia şi aprecierea spectatorilor. Şi pentru că îndeamnă la reflecţie,e un semnal care sună asurzitor pentru că faptele prezentate se pot întâmpla oriunde şi oricând ,în secolul nostru.
Spectacolul Dureri fantomă a fost distins cu :
Marele premiu pentru Cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană Kolyada-Plays, Ekaterinburg, Rusia (iunie 2017)
Premiul pentru Cel mai bun actor (George Constantinescu – „Gleb”), la FITIC – Festivalul Internațional de Teatru Independent – Constanța (septembrie 2017)
Premiul pentru Cel mai bun actor (George Constantinescu – „Gleb”), la Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe (2015)
