Caută
Close this search box.

Sorin Oprescu: supradoză de lăcomie

Personal, am avut o strangere de inimă când am văzut sentința de condamnare a lui Sorin Oprescu. Chiar dacă hotărârea instanței nu e definitivă, șansele de a face pușcărie sunt mari.

Îmi aduc foarte bine aminte scena flagrantului din toamna lui 2015, când o țară întreagă s-a uitat cu simpaticul și prosperul doctor Oprescu era încătușat și urcat în duba Poliției. Cu sacoul pe el, închis la nasturi după etichetă, încadrat de doi mascați, obosit – iată portretul din duminica neagră a lui Sorin Oprescu.

Sunt departe de a încerca o pledoarie pentru cel care a fost ales de două ori de bucureșteni pentru a le conduce orașul și care, azi, primește o condamnare pentru corupție. Totuși, nu pot să nu resimt amărăciunea privitorului care vede un personaj aruncându-se în gol din cauza unei supradoze de lăcomie.

Printr-o ironie a destinului și a propriilor alegeri, Oprescu a ajuns chirurg. Era el însuși conștient de mediocritatea bisturiului său, motiv pentru care s-a apucat de politică.

Un domeniu, care i s-a potrivit perfect aici, în spațiul dâmbovițean al tuturor posibilităților. Cu adversari redutabili, gen Adrian Năstase, care l-a pus pe linie moartă, dar și cu susținători puternici precum Ion Iliescu, Sorin Oprescu s-a antrenat într-o cursă nebunească, extrem de periculoasă, descumpănindu-și atât dușmanii cât și susținătorii: decizia de a candida ca independent la primăria Capitalei.

Vă spun în deplină cunoștință de cauză, în primul tur a fost chiar singur, independent de-adevăratelea: doar cu carisma și superficialitatea sa, familia și câțiva prieteni entuziasmați. După câștigarea primului tur, lucrurile s-au schimbat radical. Întreaga rețea de doctrine și interese de tot soiul s-au pus definitiv în slujba lui Oprescu. Totodată, este momentul în care și-a descoperit două vicii letale: banii și puterea.

Prietenii și persoanele de bună credință  au fost eliminate, în locul lor aparând interlopi, pseudointelectuali, oameni de legătură între grupuri  înființate să sifoneze banul public, așa cum era individul Solomon Wigler, pe care nu s-a sfiit să-l pună consilierul său. Paranoia luase locul bunului simț, era unic, inegalabil. Îmi aduc aminte că l-am auzit în urmă cu câțiva ani, la televizor, comparându-se cu Pache Protopopescu.

Sunt absolut convinsă că am asistat la sinuciderea lui Sorin Oprescu. Arestul și spaima de pușcărie sunt realitățile pe care încă nu le înțelege. Intuiția îmi spune că nici măcar din punct de vedere fizic nu va face față situației.

Politic, și-a tranșat singur viitorul, în urmă cu mulți ani. În fața procurorilor, a judecătorilor, a oamenilor care l-au creditat va fi independent pur și simplu.

Ultimele stiri