Mărturie scrisă de Adrian Fundeneanu, despre felul cum a trăit și văzut tragedia de la 11 septembrie.
”Cum am trăit eu 9/11
Lucram la Smithsonian Institution. Cu cele 18 muzee din Mall-ul Național. Eu lucram și făceam expoziții, pentru două din muzeele acestei instituții-
Sackler și Freer Galery of Art. Eram cu colegii la micul dejun oferit de muzeu, unde dimineață schimbam liber idei și ne exprimam fanteziile artistice pentru expozițiile în desfășurare.
La un moment dat, am primit un mesaj ciudat pe pagerul cu care fiecare dintre noi eram dotați: ”pleacă imediat acasă”.
Așa suna mesajul.
Nu înțelegeam nimic. Am văzut că și ceilalți colegi își consultau mirați pagerul.
În acel moment, o colegă, curator pentru arta asiatică, tocmai povestea că a trecut cu mașina pe lângă Pentagon și un fum gros ieșea de acolo.
Gândeam că poate se repară ceva, că se toarnă asfalt, cine știe…
Am plecat cu toții spre birourile noastre, lăsând cafeaua și gustările neatinse, pe masă.
Mi-am luat geanta din birou și, fără prea multe comentarii, am plecat spre casă.
La stația liniei portocalii de metrou, Smithsonian, aglomerație mare. În metrou, oamenii discutau de această rapidă evacuare a personalului federal.
Gîndeam atunci că este o exagerare să închizi agențiile federale din Washington pentru o amenințare teroristă.
Așa cum părea în acel moment că este.
Ajuns acasă, Cristina, soția mea, lucrător federal de asemenea, era cu Vlad în față televizorului. Ajunsese acasă înaintea mea.
Vlad m-a întîmpinat cu un a căzut turnul “.
Pentru o secundă, am crezut că este vorba de turnul de control al aeroportului Dulles.
Cînd am văzut imaginile din New York, am înlemnit. Apoi, am înțeles de ce am fost evacuați rapid din clădirile federale.
Un avion cu teroriști se îndrepta spre Washington DC.
Momentele istorice pe care le-am trăit, erau un amestec de compasiune pentru victimele actelor teroriste, amestecat cu unul de revoltă imensă și admirație patriotică pentru o națiune greu încercată în acele momente.
Îmi amintesc că nu ne-am mișcat din față televizorului aproape zi și noapte.
Avioanele NORAD brăzdau permanent cerul, escortând fiecare avion încă în zbor
pentru că erau la comanda Președintelui Statelor Unite. Toate avioanele civile au fost obligate să aterizeze imediat. Fără comentarii.
A fost apoi o mobilizare generală de ajutor pentru victime. Muzeele și-au închis și securizat tezaurele de artă, chiar înainte să părăsim noi clădirea, după un plan bine stabilit.
Pe care noi îl credeam la început, un exercițiu, dar nu era.
Sunt amintiri care nu vor fi uitate. Iată că au trecut anii. Imaginile îmi revin în minte. Parcă a fost ieri.
Multe lucruri s-au schimbat apoi în sistemul de colaborare dintre serviciile secrete americane pentru combaterea și prevenirea actelor de terorism. A fost înființat un nou minister, Home Land Security.
Un departament federal care coordonează activitatea CIA, FBI și tot ce lucrează în prevenirea actelor teroriste. Subordonat Congresului și Președintelui american. A fost o decizie înțeleaptă.
Actul terorist de la 9/11 a fost posibil tocmai din lipsa de coordonare a serviciilor secrete, acum într-un singur minister și comandă unică.
America își amintește în fiecare an, cu respect de victimele atentatelor de la 9/11.
Oamenii condamnă actele teroriste și victimile nevinovate care rămân în urmă lor.
Cu câteva zile în urmă, doi soldați români și-au pierdut viață în urmă unor atentate.
Nu contează că sunt două victime. Sau sunt 3500 ca la 9/11.
Un singur om ucis.
Este prea mult
