Irina Rimes este în continuare atacată şi ironizată pentru că a avut îndrăzneala să accepte să devină ambasadoare a lui Constantin Brâncuşi. Una dintre expresiile folosite de cântăreaţă, „domnul sculptor”, este folosită de detractori pentru a o umili pe RImes.

Jurnalistul Vitalie Cojocari (Pro TV), originar din Republica Moldova, explica de ce Irina a folosit acest apelativ în legătură cu Brâncuşi.

„De mică am ştiut de Coloană Infinitului şi m-a fascinat. Am fost la Târgu Jiu, am vizitat unele dintre lucrările domnului sculptor”, a spus Irina Rimes într-o conferinţă de presă, stârnind imediat numeroase atacuri pe reţelele de socializare.

Jurnalistul Vitalie Cojocari explica pe Facebook de ce Irina Rimes s-a referit cu „domnul sculptor” la adresa lui Brabcusi. Iată un text de o rară frumuseţe:

Inocenţa, basarabenii şi ”domnul sculptor Brâncuşi”

Suntem martorii unei dezbateri foarte ”naţionale” pe subiectul: Irina Rimes, ambasador Brâncuşi. Extrem de multă lume a avut idei, păreri.

Înainte de a citi ce vreau să vă spun, să fac un ”disclaimer” răspicat. Aceasta postare nu conţine păreri personale ale subsemnatului, doar observaţii, informaţii, explicaţii şi o teorie. Departe de mine gândul să comentez campania de PR iniţiată de minister, nu am experienţă în acţiuni de acest tip. Declin categoric priceperea în domeniu. Nu vreau să justific nimic. Nu iau apărarea nimănui. Nu comentez cât de pricepută şi potrivită era Irina pentru o astfel de poziţie. Părerea mea o s-o ţin pentru mine. Ministrul Culturii, Irina Rimes sunt adulţi şi pot duce responsabilitatea deciziilor lor. Să purcedem, că e mult de citit…

”Domnul sculptor” a zis Irina, iar o anumită parte a audienţei s-a scandalizat. Nu spun că oamenii au dreptate, nu spun că greşesc. Spun doar că este o adresare pe care o s-o regăsiţi des peste Prut.

Exemple.

Primul. Doi cetăţeni moldoveni se pot certa, se pot bate, dar când vine un poliţist, certăreţii vor vorbi unul despre celălalt cu apelativul domnul/doamna care a făcut, a înjurat, a zis. Niciun fel de respect. La Chişinău când spui domnul/doamnă, vorbeşti mai mult despre tine, despre educaţia ta, nu despre cât de rău sau bun este celălalt.

Alt exemplu. Când a vorbit despre Eminescu, Grigore Vieru a scris:
”La zidirea soarelui se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi muncind întocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu.”

Deci, domnul Grigore Vieru a scris versurile, iar domnul Ion şi doamna Doina Aldea Teodorovici au cântat imnul numindu-l pe Mihai Eminescu, ca să vezi, domn.

Încă un exemplu. Când a venit la interviul meu, Irina Rimes mi-a confirmat că are această problemă în România: îi domneşte pe oameni, iar ei se simt inconfortabil, vor să fie tutuiţi. Deşi vin de peste Prut, nu am făcut o excepţie. Am rugat-o pe Irina să ne tutuim. Ceea ce s-a şi întâmplat în timpul filmării. Mai apoi, când a scris pe Facebook despre interviu, Irina Rimes a zis: ”un interviu fără tăieturi la montaj, mai şchiop, dar foarte sincer cu domnul Vitalie Cojocari care astăzi m-a făcut să mă simt acasă în platoul lui de filmare.” Vedeţi captură.

Domnul… Din nou domnul… Eu, domnul?

La Chişinău domn/doamna nu este doar persoană parfumată, cu haine de soi, într-o maşină nouă, cu un cont plin de euro sau cu câteva facultăţi şi mii de cărţi citite. La Chişinău domn/doamna este şi cel/cea care vinde pătrunjel în Piaţa Centrală şi cel/cea care cerşeşte lângă sediul Postei Centrale.

Nu are nicio legătură cu încărcătura semantică a cuvântului în România. Cum am zis, la Chişinău, când îi spui cuiva că e domn/doamnă, exprimarea vorbeşte mai mult despre tine şi mai puţin despre cel căruia îi este dedicat.

Dar de ce? Cum s-a ajuns aici?

Am o teorie bazată pe niscaiva observaţii empirice. O să vă spun ce am observat la moldovenii mei de peste Prut. Sunt… inocenţi. Orice şi orişicâte se vor fi spus despre cetăţenii moldoveni, ţineţi minte: în relaţiile cu cetăţenii romani vor demonstra cea mai profundă inocenta. Excepţiile pe care le regăsiţi în ştirile despre killeri, oligarhi corupţi, contrabandişti sunt doar excepţii.

Cunosc suficienţi cetăţeni moldoveni care, eufemistic vorbind, nu sunt fanii României. Nimic deosebit, pun doar o placă binecunoscută despre cum moldovenii şi romanii nu sunt la fel, o placă presărată cu supărări vechi sau inventate. Doar că aceşti cetăţeni moldoveni se transformă brusc când în faţa lor răsare un cetăţean roman sadea. Transformarea este cu adevărat spectaculoasă la sate.

”Neiubitorul” de romani îl va lua de gât pe ”românaş”, îl va băga aproape cu forţa în beci, ”va da cep polobocului” cel mai bun, iar de aici încolo… Eh, de aici încolo: ”Deşteaptă-te, romane”, ”Treceţi, batalioane romane, Carpaţii”, ”Noi suntem romani”, ”Canta cucu-n Bucovina”, ”Trandafir di la Moldova”.

O adevărată explozie de patriotism. O iubire de Românie care până atunci a stat în letargie iese la suprafaţă cu violenţă şi candoare.

Nu, nu are legătură cu ipocrizia. ”Basarabenii” sunt sinceri până în măduva oaselor în acel moment. Sinceri şi inocenţi. Pentru că există în basarabeni aceasta inocentă dulce, blândă, puternică, care în România este văzută rudă cu naivitatea. Nu este aşa.

Inocenta cetăţenilor moldoveni este un cocktail de candoare, simplitate, sinceritate şi optimism. Oamenii aceştia au dezvoltat inocenţă în anii în care au fost despărţiţi de România. Generaţii întregi au stat rupţi de România cu o mică pauză de 22 de ani.

Întrebaţi orice istoric dacă moldovenii de peste Prut au ales să se despartă de România. Teoria este că ei au fost ca un copil înstrăinat cu forţa de familie şi care dezvoltă o serie de mecanisme de apărare, inclusiv inocenta ce se manifestă în limbaj, comportament, atitudine, relaţii interumane.

Ceea ce spun mai sus este doar o teorie bazată pe observaţii. Vă rog să o trataţi ca atare.

M-am gândit mult dacă merită să scriu textul de mai sus. Nu voiam să deranjez dezbaterea cu explicaţiile mele. Până la urma oamenii au dreptul să aibă păreri, chit că este vorba despre sculptură, muzică sau PR.

Am luat decizia de a publica textul abia după ce am văzut o serie de ”invitaţii” adresate basarabenilor, inclusiv mie, de a se întoarce de unde au venit. Alţii au luat prăjină şi s-au manifestat(din fericire online) împotriva impurităţilor româneşti care vin de peste Prut. Au fost şi indivizi care au cules din vocabularul lor sărac cele mai negre şi abjecte cuvinte şi le-au aruncat înspre basarabeni, înspre Irina.

M-am gândit, nu fără inocenta, că dacă explic nişte lucruri, unii or să le înţeleagă…

111 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + 3 =