E greu de înțeles îndemnul societății civile de a nu mai oferi cadouri când pur si simplu e imposibil să faci asta: atunci când e vorba de boală, de supraviețuire,  nu riști să stai cuminte în pat, fără să te bage nimeni în seamă. Etica se oprește atunci când intervine propria siguranță.

Doctorii se vor supăra din nou pe mine, dar acesta este adevărul: plicul este marca sistemului de sănătate. De la șpăgile mici până la comisioanele amețitoare, peste tot lumea înțelege eficiența taxei de urgență.

Acum vom insista pe micile șpăgi. De la banalul plic care încă se poartă în majoritatea unităților publice, până la atențiile oferite sub formă de cadouri, de la bijuterii până la vacanțe extravagante. S-a ajuns până la cinismul de a justifica mita, spunându-se că plicul este cel care susține cu adevărat întreg sistemul de sănătate.

Acum, poate plicul s-ar justifica doar în rețeaua privată de sănătate, unde salariile au rămas indecent de mici pentru medici și restul personalului sanitar, dar acolo de obicei nu se dau bani. Cu toate că salariile sunt mari la stat, prostul obicei de a lua bani, cu mici excepții, a rămas ca o adevărată metastază. De data aceasta, incurabilă este demnitatea unor purtători ai halatelor albe.

Ipocrizia este cu atât mai frapantă, cu cât mulți manageri s-au grăbit să instituie politici anti-mită în spitale, adică au pus medicii și personalul să semneze că refuză cadourile de orice fel. Apoi, s-au grăbit să facă publică marea lor realizare managerială. În realitate, cu o mână semnau, iar cu cealaltă luau tot ceea ce li se oferea. Pacienții știu cel mai bine lucrul acesta. Sigur, mai sunt și oameni demni rătăciți prin cabinete, chiar și exemple de instituții care ne dau dau o speranță către normalitate, unde doctorii refuză mita.

O altă formă de mică șpagă, deși ceva mai voluminoasă decât plicul, o regăsim în stimulentele oferite de companii. De câteva zile, presa dezvăluie că angajaţii din România a unei companii slovace de generice mituiesc de mai bine de un deceniu medicii cu bani şi călătorii. Practica este într-atât de exersată chiar și de companiile care se autointitulează drept ”etice” încât nu știu pe cine mai surrpinde faptul că producătorii și distribuitorii recompensează prescriptorii. Poate să facă Ministerul Sănătății o sută de anchete, dacă șpaga se dă cu acte în regulă e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să probezi infracțiunea.

Companiile din pharma și-au făcut ong-uri sau le finanțează pe ale altora, iar pe medic nu-l poate opri nimeni să fie trainer sau speaker la o reuniune științifică, conferință care aparent nu are nimic de-a face cu zona de business.

Am enumerat numai câteva dintre formele de ciubucuri, pe cele mai frecvente, dar creativitatea este maximă pe această temă. Cu siguranță, vom avea mult de scris și de vorbit pe această temă.

243 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 3 =