Aşa cum am mai afirmat şi în alte dăţi, voi spune şi acum: dacă coronacriza nu ar fi existat, având în vedere dezastrul lăsat de PSD acum 11 luni, pensiile nu trebuiau mărite deloc. Iar după izbucnirea coronacrizei, punctul de pensie trebuia, pe logică pur economică şi fiscală, scăzut, nu majorat.
Principalul scop al Cabinetului Orban ar trebui să fie acum consolidarea fiscală. Restul sunt calculele politice ale guvernanţilor, combinate cu un lanţ de cutume guvernamentale tipice democraţiei liberale, asimilate de sistemele de guvernare contemporane, după New Deal-ul american din 1933, pus la punct de preşedintele american Franklin Delano Roosevelt.
După consacrarea acestui program de reforme, guvernele au început să înţeleagă că în momentele de criză nu laşi oamenii să moară de foame (aşa cum s-au petrecut lucrurile în Marea Depresiune din 1920 – 1921 şi la Marea Depresiune din 1929 – 1933), pentru că efectele perverse afectează naţiunea şi societatea pe termen lung.
Acesta este primul argument pentru care Cabinetul Orban trebuia să păstreze, nu să micşoreze pensiile în acest moment. În ceea ce priveşte majorarea punctului de pensie cu 14%, ea este o decizie fiscal-bugetară asumată politic, de către un guvern care a calculat cât poate suporta (sustenabil) la acest moment.
Desigur, anul viitor vom avea parte, dacă va fi tot un cabinet de aceeaşi factură, de o curbă de austeritate bugetară, destinată să asigure consolidarea fiscală, pentru că, după terminarea pandemiei, Comisia Europeană ne va cere să revenim la un deficit bugetar maxim de 3%.
Peste toate aceste lucruri simple şi clare se suprapune un atac înteţit al PSD, care parcă ţine cu orice preţ să facă astfel încât cheltuielile din bugetul de stat să fie nesustenabile.
Sunt trei componente (dar în spate există un proiect cu 21 de astfel de măriri nesustenabile, care este posibil să apară în campania electorală pentru alegerile legislative): 1. dublarea alocaţiilor pentru copii; 2. suplimentele de coronavirus pentru cadrele didactice şi 3. creşterea pensiilor cu 40%.
Despre fiecare dintre aceste lucruri se pot spune o mulţime de chestiuni de bun simţ. De exemplu, de ce nu cvadruplarea alocaţiilor? Oricum, şi duble faţă de acum, aceste alocaţii sunt mici. Mai apoi: de ce numai profesorii să primească spor de coronavirus? De ce să nu primească şi toţi jurnaliştii spor de periclitate, pentru că din martie, zilnic, ei scriu pe acest subiect, al pandemiei, la nesfârşit, ceea ce le induce un nivel de stres considerabil?
Toate aceste iniţiative ale PSD sunt absurde şi iresponsabile. Unde se va ajunge? Una din două: la faliment şi hiperinflaţie sau la hiperinflaţie direct.
Dacă Guvernul Orban va fi obligat de CCR să mărească deîndată punctul de pensie, cu 40%, primul efect va fi că agenţiile de evaluare vor downgrada România la ratingul junk. Imediat, leul va sări la cote faţă de care tremurul de acum va părea o dulce poezie.
O pâine, care acum costă un leu, va costa cinci sau zece lei. Tot se va scumpi. Toate produsele şi serviciile. Aceasta va duce la falimente, concedieri şi tot lanţul de tragedii. Acesta e însă doar efectul de primul stadiu, dacă privim lucrurile linear. În viaţă, lucrurile nu se petrec linear, ci haotic, cu pusee şi opriri.
Din momentul în care va fi downgradată la junk, România nu va mai putea să se împrumute pe pieţele externe pentru mare parte din banii care asigură finanţarea datoriei. Atunci, apare pericolul să dăm faliment cu ţara, iar dacă acest lucru se va petrece, pensiile mărite cu 40% nu vor mai veni deloc.
Concret, cum ar putea veni falimentul? Cel mai simplu lucru care se poate întâmpla ar fi ca în noiembrie, când trebuie achitat serviciul datoriei la Programul MTN, de la Bursa din Luxemburg, România să nu poată plăti banii. Este vorba despre o sumă undeva între 1 şi 2 miliarde de euro.
Conform contractului de emisiune de bonduri pe MTN, dacă o rată nu e plătită, toată datoria devine scadentă. România s-a împrumutat până acum la Bursa din Luxemburg de vreo 35 de miliarde de euro, dintre care cam 31 de miliarde de euro sunt datori făcute de cabinetele PSD.
Dacă România nu poate plăti în noiembrie rata, toată datoria de 35 de miliarde de euro devine scadentă. Aceasta înseamnă falimentul. Varianta mai soft (dar numai în aparenţă) este ca serviciul datoriei la MTN să fie plătit, Cabinetul Orban să închidă anul cu plata pensiilor mărite cu 40%, însă cheltuielile cu pensiile mărite să devină nesustenabile anul viitor.
Ce urmează atunci? Din nou falimentul.
A treia versiune (şi ea soft, şi mai soft, dar tot numai în aparenţă şi ea) este cea în care, pentru a avea bani guvernul, BNR emite monedă fără acoperire. Atunci, pensiile mărite se vor putea plăti. Pensionarii trebuie să înţeleagă că punctul de pensie poate creşte şi la 17.000 de lei, nu 1.700 de lei, cu condiţia ca BNR să emită atât de multă monedă fără acoperire, încât să existe pe piaţă suficientă masă monetară, pentru ca Guvernul să poată să efectueze plăţile.
Aşa a făcut Nicolàs Maduro, în Venezuela. Vrem să ajungem ca Venezuela? Din 2016, aceasta are o inflaţie de 53.798.500%. La noi, pentru început, inflaţia îi va face pe pensionarii cei fericiţi că PSD a luptat şi le-a majorat pensiile cu 40% să aibă, în realitate, pensii mai mici, pentru că puterea lor de cumpărare, ca şi a noastră, a tuturor, va scădea.
Expertul Valentin Ionescu îmi spunea că o astfel de emitere de monedă fără acoperire va afecta veniturile românilor şi sănătatea economiei şi fiscalităţii României pe termen lung, în următorii 10 ani, cel puţin.
Următoarele trei luni sunt decisive pentru ce se va întâmpla cu noi în cei 10 ani care urmează. Să luăm aminte.
Un răspuns
Minciuni, Pensiile pot fi majorate lejer, dar in alte conditii pe care nu le arata nimeni. Analistii lui peste prajit nu stiu decat „nu se poate, nu sunt bani” cand in realitate sunt bani si se poate face acest lucru fara riscuri. Pentru asta insa e nevoie sa stii cum si sa vrei. In cazul nostru NU SE VREA. Dau doar un exemplu din ceea ce trebuia facut. Discrepantele dintre pensii sunt uriase, mai mari decat oriunde. In UE raportul dintre pensia maxima si cea minima este de 1/5, la noi, doar la pensiile pe baza de contributie este de 1/40. Exista si pensii pe baza de contributie insuma de 28.000 de lei . Cum s-a ajuns aici, simplu dar nu are legatura directa cu subiectul. Ce trebuia facut , sa se stabileasca un raport rational intre pensia maxima si cea minima, de ex. 1/7 ceea ce inseamna o pensie de cca 4.500 lei. Toate pensiile care depasesc aceasta suma sa fie inghetate, sa nu se mai maresca. Daca a fost inghetata pensia minima, sa fie inghetate si pensiile mari. In afara de asta, sa fie eliminate toate pensiile speciale cu denumirea de indemnizatii, care se pot face cu usurinta pentru ca nu e vorba de un drept castigat ci de o indemnizatie. Sa se elaboreze o lege prin care sa se modifice modul de calcul al pensiilor speciale, avand in vedere ca acestea sunt drepturi castigate . De ex. in loc de a se aplica cota de 80% la baza de calcul, sa se aplice de exemplu 45 sau 50 la suta. Pentru pensiile speciale in plata si pentru celelalte si pentrtu salarii sa se utilizeze impozitarea progresiva care se foloseste in toate tarile din UE mai putin cateva tari foste comuniste. Sunt doar cateva exemple dar sunt o multime de posibilitate de a stopa aruncarea banilor inspre unii profitori din care cei mai multi sunt politicieni. Deci se poiate dle care ati scris acest articol.