Caută
Close this search box.

Mugur Isărescu, dincolo de limita suportabilităţii

florin budescu

O veste scandaloasă a căzut ieri, ca un trăsnet, peste România: fostul prim-ministru PSD Viorica Dăncilă, cel mai slab premier din istoria României, care va rămâne în cărţile de istorie pentru incapacitatea ei de a înţelege unde se află, cine este, ce spune şi ce face, a fost numit consilier la Banca Naţională.

Sub guvernatorul Mugur Isărescu, BNR a scăpat România de trei ori de default: în 1997, 2009 – 2010 şi în anii din urmă. Instituţia condusă de Isărescu a lucrat aşa de finuţ şi elegant, că numai jurnaliştii specializaţi au observat momentele de tensiune extremă prin care a trecut Banca Centrală.

Ca şi momentele-limită prin care a trecut ţara. De trei decenii, BNR este un pilon de stabilitate al României, iar Mugur Isărescu, în pofida legăturilor sale inerente cu sistemul comunist, un exemplu de competenţă, cu limitele sale cu tot.

Faptul că, în mediul bancar de dinainte de 1989, nu a putut să apară un expert bancar care să nu aibă legături cu sistemul comunist este un lucru normal: efectiv, bancarii erau treinuiţi intens, sub ochiul atent al regimului comunist, iar serviciile secrete aveau un rol pivot în această pregătire.

La Mugur Isărescu, din punctul meu de vedere, nu se pune şi nu s-a pus niciodată problema dacă a colaborat sau nu cu statul comunist, ori cu serviciile secrete, ci dacă a făcut poliţie politică sau nu, iar asta trebuie să stabilească acum instanţa.

Haideţi să vă dau un exemplu: respectatul economist român Costin Murgescu a fost întâi adept al Gărzii de Fier, apoi şi-a dat seama şi a devenit comunist, a scris, ca şi Ecaterina Oproiu, în România liberă, prin anii 50, dar nimeni nu i-a negat vreodată competenţa profesională.

Cineva trebuie să facă activitate bancară într–o ţară, oricine o conduce, altfel ţara aceea se duce de râpă. După atâţia ani în care a jucat toate cărţile, cu toţi puternicii zilei, din toate guvernele posibile şi imposibile, era normal ca jocurile de glezne făcute de Mugur Isărescu şi echipa lui să presupună şi unele compromisuri, spre binele ţării.

Am fost revoltat atunci când personaje ca Florin Georgescu, un fedesenist înverşunat, adversar al economiei concurenţiale, cu viziuni ultrastângiste, unul dintre artizanii aducerii României aproape de faliment, la mijlocul anilor 90, au ajuns la BNR.

Am înţeles toate aceste lucruri, cu bunele şi relele lor, to the greater good, pentru ca ţara să meargă înainte. Oficialii BNR, în frunte cu Mugur Isărescu, au reuşit să joace pe muche de cuţit în ani Regimului PSDragnea, salvând România de la nenorocire, faliment şi alte rele.

Am admirat ingeniozitatea cu care echipa lui Isărescu de la BNR a reuşit să iasă din clinciul foarte complicat cu indicele Robor. Şi sunt multe pe care le pot trece la capitolul „merite ale BNR – Isărescu”. Dar acum, cu aducerea Vioricăi Dăncilă şi a lui Puiu Paşcu în BNR, e prea mult.

Despre Viorica Dăncilă s-au scris tone, nu mai e nevoie să adaug nimic, în afară de un bax de dispreţ şi un vagon greu, de mare tonaj, de scârbă. Dar despre Puiu Paşcu pot să spun câte ceva. Eram jurnalist acreditat pe MApN când Ioan Mircea Paşcu era ministru al Apărării, în Cabinetul Năstase.

Nu am văzut niciodată un ministru al Apărării mai infatuat, agresiv, dispreţuitor, cu nasu-n prăjină, lipsit de consistenţă şi plin de sine ca Puiu Paşcu. Mihai Fifor, alt incompetent, măcar, atunci când se apropiau declaraţiile de presă, începea să tremure de emoţie, covârşit de demnitatea deţinută, dar acest tovarăş…

Acesta, momentul 2021, cu perspectiva 2030 şi mai departe, este cel în care România are două posibilităţi: ori trece printr-o transformare profundă, de substanţă, ori dacă nu se prăbuşeşte. Şarpele Ouroboros trebuie să iasă din paradigma în care-şi prinde mereu coada, ca prostul.

Cineva va spune poate astfel: „Staţi liniştiţi. Viorica Dăncilă şi Ioan Mircea Paşcu, compromisurile făcute de Isărescu, pentru că a fost susţinut de PSD pentru un nou mandat la BNR, vor fi înghiţiţi în burta mare, dotată cu suc gastric de protecţie din belşug, a Băncii Centrale”.

Apoi, te duce gândul la nişte date puţin relevante pentru un necunoscător, dar foarte interesante. De exemplu, că, pentru fiecare pas pe care-l faci prin clădirea din str. Doamnei, trebuie să treci de o uşă, cu un card de acces. Clădirea aceasta a BNR este super-supravegheată de camere de luat vederi, cu un sistem video foarte bine pus la punct.

Iar aici gândirea se bifurcă: 1. pe de o parte, îţi zici: „Da, bă, e normal, oamenii ăştia au răspundere, joacă inflaţia ţării româneşti”; 2. pe de altă parte, îţi spui şi aşa: „O să îi ţină pe Dăncilă şi pe Puiu Paşcu sub cheie, n-o să poată să facă ăştia nici o mişcare cu Tata Isărescu”.

Dar nu cumva ar trebui să ieşim din gândirea aceasta dominată de wishfool thinking? De ce nu l-au adus şi pe Codrin Ştefănescu consilier la Banca Centrală? Liviu Pleşoianu, domnule Isărescu, îşi avea locul în str. Doamnei! Ca să nu mai vorbim că aţi ratat ocazia de a beneficia de serviciile nepreţuite ale lui Corneliu Vadim Tudor, pe care le puteaţi folosi pentru o mai bună integrare europeană a României, prin 2005 – 2006.

Există o anumită limită a suportabilităţii dincolo de care un tehnocrat ca Mugur Isărescu, pe care l-am susţinut constant, nu mai poate fi cruţat. Mugur Isărescu nu mai poate fi cruţat. Gata. Ajunge.

Trebuie să privim înainte, spre viitor. Pentru că, „decât să vorbesc liber şi să spun prostii, mai bine citesc de pe o hârtie şi spun bine”, vorba consilierului de la BNR, Viorica Dăncilă.

Avem în mediul financiar-bancar destui experţi de clasă, pentru ca BNR să nu ajungă un fiasco, după Mugur Isărescu. Uite, dau numai un exemplu: Ionuţ Dumitru, fost preşedinte al Consiliului Fiscal. Şi nu e singurul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri