Prozatoarea Ileana Vulpescu, autoarea celebrei cărți ”Arta Conversației, s-a stins din viață la vârsta de 88 ani.

Scriitoarea a murit în București.

Din anul 1972, Ileana Vulpescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Cel mai cunoscut roman este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanul are ca subiect frământările sentimentale ale unei doctoriţe. ”Arta Conversației” a constituit de asemenea scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principală a cărţii fiind interpretată, pe scena Teatrului ”Giuleşti”, de actriţa Dorina Lazăr, consemnează volumul ”Dicţionarul scriitorilor români” (2002).

A mai publicat: ”Proză” (Bucureşti, 1969); ”Rămas bun” (roman, Bucureşti, 1975); ”Antinevralgicul de la ora 5” (piesă în două părţi, în Vatra nr. 9, 10, 1979); ”Sărută pământul acesta” (roman, Bucureşti, 1987; o reconstituire bazată pe o vastă documentaţie arheologică, a lumii dacice în perioada cuceririi romane); ”Literatura elină” (traducere din Jean Defradas, introducere antologie şi note de A. Piatkowski, Bucureşti, 1968); ”Amintirile unui negustor de tablouri” (traducere din A. Vollard, Bucureşti, 1969); ”Imagini frumoase” (traducere din Simone de Beauvoir, Bucureşti, 1973); ”Sfârşitul” (traducere din Fr. Nourissier, prefaţă de R. Toma, Bucureşti, 1974); ”Vineri sau limburile Pacificului” (traducere din Michel Tournier, prefaţă de Micaela Slăvescu, Bucureşti, 1978); ”Poezii şi Poeme. Poesis et poemes” (traducere din Geo Bogza, ed. Bilingvă română-franceză, prefaţă de Şt. Augustin Doinaş, Bucureşti, 1979); ”Realismul Burghez la sfârşitul secolului al XIX-lea (1860-1914)” (traducere din A. Celebonovic, prefaţă de D. Grigorescu, Bucureşti, 1982); ”Rămas bun casei părinteşti” (1990); ”În porthart” (1998); ”Arta compromisului” (2002); ”Viaţă, viaţă legată cu aţă” (2007); ”Pe apa sâmbetei” (2009); ”Notă informativă bătută la maşină” (2011); ”Noi, doamna doctor, când o să murim?” (2012); ”Teatru francez”, în traducerea lui Romulus Vulpescu (2016); ”Preludiu” (2017).

Romanele sale au fost traduse în slovacă („Rămas-bun casei părintești”), maghiară („Arta conversației”), italiană („Sărută pământul acesta”) și franceză („Arta conversației”).

Debutul său a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”. În anul 1976, Ileana Vulpescu publica romanul său „Rămas-bun” Editura Cartea Românească – 2100 de exemplare, ce a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Cinci ani mai târziu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversației , Editura Cartea Românească – 50.000 de exemplare, iar în 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru „Sărută pământul acesta” .

La 18 mai 2017, preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincţia Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, în semn de „înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia remarcabilă avută la creşterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua contact cu literatura universală”.

Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, în Bratovoești, județul Dolj.

LA DESPĂRȚIREA DE O MARE SCRIITOARE…

A plecat dintre noi ilustra romancieră (”persoană care scrie romane”) care a fost ILEANA VULPESCU. Niciun rând, niciun cuvânt în media. Dacă cel care s-a sfârșit ar fi fost un vestit manelist, steagurile ar fi fost atârnate în bernă și s-ar fi cerut decretarea doliului național. România!…”, a scris scriitorul Radu F. Alexandru pe Facebook.

S-a dus si ILEANA VULPESCU. Prin calmul si intelepciunea ei mi se parea ca este si va fi vesnica nu doar ca spirit literar ci si ca prezenta fizica. Tare rau imi pare ca nu am ajuns sa mai vorbesc cu ea. Imi planuiam sa o vizitez de Sf. Constantin si Elena, sa-i spun ca ma voi duce sa astern pe mare si niste flori pentru Ioana, acolo unde a dorit sa i se imprastie cenusa, dar din pacate timpul ne copleseste, problemele personale ne atintesc si devenim tot mai inerti cu neputinta implinrii gandurilor pe care le purtam in suflet. Dar cateodata totul devine prea tarziu. Ne cunoastem de 50 de ani, a fost o perioada cand eram aproape , plini de optimism, voiosie , dar mai ales de bucuria fiecarei revederi. Dar viata cu viteza Mileniului trei ne desparte tot mai mult de prieteni, familie si cei dragi. Drum bun spre ceruri, draga Ileana, sper ca-ti va fi mai bine acolo alaturi de Ioana si Barbozina. Te voi purta in suflet si in gand cu pildele tale si tactul tau plin de bunavointa fata de oameni, cu povestirile tale povatuitoare si mai ales cu smerenia care te caracteriza”, a scris pe pagina de facebook traducătoarea Olga Jora.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here