Caută
Close this search box.

Sănătate scumpă în țară săracă

Negocierile din Sănătate, care se poartă asiduu de luni de zile prin colțurile politice, vor umple fără niciun dubiu conturile multor companii.

Golurile lăsate de pesediști, care habar n-au avut cum să direcționeze banii, nici măcar în folosul lor personal, sunt acum sub lupa beneficiarilor de pe toate palierele ce vizează actul medical.

Fondul asigurărilor sociale de sănătate, adică banii pe care îi plătim noi prin contribuții, lună de lună, sumele suplimentare care vin de la buget pe programele naționale de sănătate, taxa pe viciu, claw-back-ul la medicamentele generice, iată doar câteva din robinetele zdravene de alimentare din buget.

Astfel, suma totală care se rulează în sistemul de sănătate depășește cu mult cele 9 miliarde de euro vehiculate în spațiul public și care reflectă numai banii care vin din contribuțiile lunare. Vă las pe dumneavoastră să decideți dacă e mult sau puțin, în condițiile în care avem mai puțin de 10 spitale în toată țara, de stat și private la un loc, capabile să practice o medicină performantă, extrem de costisitoare peste tot în lume.

Nu ne îndoim însă că acuala coaliție care se află la guvernare va ști ce să facă, acum, cu banii din sistem: liberalii au mai fost la butoane și ne amintim cum au gestionat resursele.

Dar să revenim la negocierile pe buget ”for ever” în sănătate (chiar dacă acum, teoretic, s-a consumat fila rectificării bugetare), la claw-back și la spinoasele exporturi paralele, care vor lăsa farmaciile goale. Apropo, în opinia mea, aceste exporturi nu numai că nu vor fi stopate după terminarea stării de alertă, dar se vor intensifica, atâta vreme cât o parte din reprezentanții celor care le-au inițiat se află azi la guvernare.

În mod concret, industria farma cere suplimentarea bugetului sănătăţii cu cel puţin 300 de milioane de euro şi, concomitent, creşterea preţului la medicamente. Privatul și statul, la unison, cer majorări în decontarea serviciilor, în spitale și ambulatorii de specialitate.

Rețeta de șantaj e deja consacrată: nu se mai aduc medicamentele esențiale, se trimit la export stocurile existente și se declanșează o criză imediată, devastatoare.

Vă dați seama care ar fi consecințele politice în urma unui astfel de demers, cu prejudicii electorale pe termen extrem de lung, pe care nu și le asumă, lesne de înțeles din ce motive, niciun partid politic.

Realizați în ce situație de neconceput pentru orice contabil, chiar și cel mai neexperimentat din lume, ne aflăm? Avem un comerţ din bani publici de 2000 de milioane de euro, insuficient supravegheat desigur, iar pentru achizițiile publice în spitale (adică tot ce e necesar pentru a fi tratați bolnavii) sunt deconturi de 1% din PIB. Acesta este adevărul și de aici rezultă precaritatea condițiilor din spitalele publice.

Ministrul Ioana Mihăilă și președintele Adrian Gheorghe de la CNAS ar trebui să se axeze pe acest decalaj, dacă vor cu adevărat să schimbe lucrurile în bine, să-l repună pe pacient, cum au declarat, în centrul sistemului.

Nu industria trebuie să ofere soluții, așa cum s-a întâmplat până acum, pentru că e normal să-și promoveze interesele pentru a-și mări profiturile, ci e nevoie ca statul să fie capabil să elaboreze, cu experți adevărați, politici de sănătate corecte, sustenabile. Abia apoi să înceapă negocierile: cu cărțile pe față, cu toți banii la vedere și fără concesii, la orice punct care ține de sănătatea națională.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri