Revelația oricărui mister, dezlegarea lui, nu este altceva decât misterul însuși. Misterul este cea mai frumoasa si mai puternică provocare posibilă, asa cum Iubirea, oricât ne-ar parea de aproape, rămâne cel mai adânc, mai frumos și mai îndepărtat mister al Universului.

Căutarea, emoția, fiorul, mângâierea și așteptarea sunt căile de lacrimi și bucurie pe care ne construim viața și drumul permanent către mister.

Orice idee aplicată e un înger cazut. Păstrați misterul, păstrați căutarea, păstrați copilăria, dorința și, mai ales, păstrați emotia.

Cel mai bun răspuns, pentru oricare intrebare, nu poate fi devoalat fără un pic de emoție. Iar acel răspuns este chiar întrebarea in sine.
Iar revelația oricărui mister este misterul însuși.

(Elogiu Iubirii)

Iubire-arc, iubire-dor
Învață-mă din nou să zbor
Spre dulce-amarul tău izvor
Și doar cu tine să cobor
Pe-al tău altar, pe-al tău covor
Lângă emoții care dor,
Cu Muguri albi sa te-nconjor.
Apoi sa fim din nou copii,
Să facem, prin păduri și vii,
Nevinovate nebunii,
De ca si cum nicicând n-am ști
Ce lumi ciudate vor veni.
Și totuși, totuși, de-am opri
Timpul din zbor și-am poposi,
Să stăm, să stai, să-ți pot vorbi
Să-ți spun și cum și ce va fi.
Cum vom schimba din temelii
Coșmaruri vechi în armonii.
Atunci cu dor ne vom privi
Si ochii mei îți vor șopti
Ce-l imploram pe Dumnezeu să știi
Când alergam, nebuni, prin vii,
Iar eu știam că tu nu știi:
Ce Lumi senine am clădi,
Câte Mistere-am împlini
Și ce Miracol am zidi
O noapte, doar, de ne-am iubi !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here