SUA şi România, prin NuScale şi Nuclearelectrica, au semnat pe 4 noiembrie un acord, pentru construirea în România de reactoare nucleare mici, modulare.
Secretarul SUA pentru Energie, Jennifer M. Granholm, și ministrul Energiei, Virgil Popescu, au anunțat încheierea unui parteneriat comercial între compania americană NuScale Power, ce dezvoltă o nouă tehnologie pentru reactoare modulare mici (SMR), și Societatea Națională Nuclearelectrica.
Centrale NuScale SMR vor fi instalate în România până în anii 2027 – 2028, ceea ce va ajuta la eliminarea producției de energie pe cărbune până în anul 2032.
Reactoarele modulare americane NuScale vor fi construite astfel în premieră, în România. Imediat după anunţul oficial al celor două state, au apărut voci care au afirmat că faptul că SUA construieşte pentru prima dată, în România, aceste reactoare, este o dovadă că românii sunt nişte cobai, pe care se fac experimente, şi că aceste reactoare SMR sunt nesigure.
Nu a inventat NuScale roata. SMR-urile au fost întâi folosite în domeniul militar
Prof. Univ. Ionuţ Purica, expert în Energetică, doctor în economie, spune că “micile unităţi nucleare au fost întâi folosite de exemplu să alimenteze diverse unităţi. De exemplu, un reactor din acesta a alimentat baza americană de la McMurdo, din Antarctica. După ce s-au făcut bombele nucleare, fiecare a început să facă reactoare nucleare. Şi ruşii, şi americanii. Primele utilizări au fost pentru submarine nucleare şi pentru portavioane”.
Ruşii, a explicat pentru MagnaNews.ro Purica, se lăudau şi cu un spărgător de gheaţă cu propulsie nucleară. “Apoi, au început şi utilizările în domeniul civil, pentru centrale nucleare electrice. S-a crescut puterea centralelor. În context, au început să apară şi centralele pe fotovoltaice, eoliene şi hidro. Dar stai la bătaia vîntului, sunt volatile: dacă s-a oprit vântul, nu mai ai energie. La fel, fotovoltaicele: nu este soare, nu ai energie solară”.
În aceste condiţii, au apărut întâi reactoarele nucleare cu puteri instalate foarte mari, cum sunt cele de la noi, de la Cernavodă, care au puteri instalate de 706 MW. Francezii au reactoare nucleare de maximum 1200 MW, dar s-au făcut şi reactoare de 1600 MW.
Acestea trebuie să intre în baza curbei de sarcină, pentru că un reactor nuclear trebuie să meargă la puterea nominală, specificată în proiectul constructiv, spune expertul.
Avantajul reactoarelor modulare
“Ca să ai reactoare nucleare ce pot să urmărească mai bine curba de sarcină, proiectanţii au revenit la puteri instalate mici. Sunt puse mai multe reactoare mici la locul generării”, explică Ionuţ Purica,
Dacă ai cerere pentru toată puterea instalată, spune Purica, pornesc toate, dacă nu, nu. Acesta e un avantaj.
“Am fost invitat de Fundaţia Coreeană (n.r.: Korea Fundation, Coreea de Sud) şi am cerut să stau de vorbă cu institutul lor de cercetări nucleare. KAERI. Şi coreenii produseseră reactoare mici modulare şi făcuseră un contract cu Arabia Saudită, pentru construcţia a două astfel de unităţi”, povesteşte specialistul.
Americanii de la NuScale Power, dezvăluie acesta, nu sunt prima companie care s-a ocupat cu aceasta în SUA. Acum există o serie întreagă de companii.
“Avem şi noi un mic reactor, se cheamă ALFRED, la Institutul de Cercetări Nucleare de la Mioveni, dezvoltat împreună cu italienii, proiect de un miliard de euro”, detaliază expertul.
“Eu aş fi încântat să se facă şi reactorul acesta, care e de alt tip decât NuScale, dar care ar putea să preia combustibilul uzat, să-l folosească în continuare, să mai scoată energie din el, astfel încât să diminueze cantitatea de deşeuri de la centralele tip CANDU (n.r.: CNE Cernavodă are centrale canadiene, de tip CANDU)”, subliniază specialistul.
Nu suntem cobai. Tehnologia NuScale a fost deja verificată la sânge
S-a spus că am fi cobai, că SMR-ul NuScale nu este sigur. Care este realitatea? “NuScale”, explică Ionuţ Purica, “este primul proiect american certificat de Nuclear Regulatory Commision (n.r.: echivalentul american al CNCAN-ului românesc). Dacă comisia de reglementări nucleare americană certifică un proiect, lucru care se face în decursul unor ani de zile, este în regulă, Ei nu-şi pot permite o certificare care se dovedeşte a nu fi fost făcută cum trebuie”.
Americanii nici nu sunt singurii care folosesc acum reactoare cu puteri instalate mai mici. Ruşii, spune Purica, au pus două astfel de reactoare mici, modulare, de 70 MW fiecare, pe barje, care se duc pe râurile din Siberia, Obi, Enisei şi Lena, şi alimentează oraşele de acolo.
Ionuţ Purica, profesor universitar de Energetică: “Un reactor din acesta mic, modular, are avantajul că îl construieşti rapid, nu în mulţi ani de zile – a se vedea cât de mult a durat la Cernavodă – într-o fabrică, vii cu el gata făcut, l-ai pus într-un cheson de protecţie, din beton, lângă oraş, şi poate să meargă cinci ani până să-i schimbi combustibilul”.
Iar când îi schimbi combustibilul are un alt avantaj, detaliază expertul: nu scoţi combustibil nuclear uzat şi-l transporţi ca atare, pentru că există şi aspectul de antiterorism: este mai uşor să furi combustibil uzat, pe care-l transporţi ca atare, decât să iei tot reactorul, care nu poate fi demontat uşor.
Orice reactor nuclear lasă deşeuri
NuScale lasă deşeuri? Combustibil uzat? Fiecare reactor nuclear lasă combustibil uzat, e evident. De obicei, acest combustibil uzat are răcirea asigurată, spune Ionuţ Purica. NuScale este o centrală nuclear-electrică în miniatură. “Acum, sunt unii care se gândesc să facă reactoare nucleare cu o putere instalată de 1 MW sau chiar şi mai mici”, explică Purica.
Cel de tip NuScale, pe care ne-am înţeles cu americanii, ce putere instalată are? “77 MW electrici”, spune expertul în Energetică.
Dar la ce număr de populaţie ajunge un astfel de reactor SMR? La americani, detaliază Purica, puterea instalată necesară unei case este de 10 kW. La noi, este de 2 kW – 5 kW. Un apartament de bloc de exemplu are o putere instalată necesară de vreo 2 kW. La o casă, sunt necesari cam 5 kW, poate mai mulţi. Pe consumul tipic american, un 1 MW înseamnă astfel necesarul pentru 1.000 de case.
Deci, 60 MW înseamnă cam 60.000 de case, a tras concluzia MagnaNews.ro – un oraş mediu, precum Adjud, Târgu Mureş sau Lugoj.
S-a spus că suntem cobaii americanilor. Nu suntem cobai? “Cobai înseamnă să se fi dezvoltat la noi cercetarea (n.r.: adică să existe proiecte nou-lansate, la care să se facă primele probe de funcţionare în ţară). Dar, după ce ai o soluţie aprobată de agenţia americană pentru activităţi nucleare, eu nu cred că SUA îşi permit să aprobe un proiect care, dacă are, Doamne fereşte, un accident, în orice parte a lumii, se răsfrânge asupra lor cu un impact foarte mare, După aceea, Comisia de Reglementări Nucleare este pusă într-o anchetă de nu se mai vede, îşi pierde credibilitatea”, spune Purica.
Miză financiară enormă
Cât gaz de import înlocuia o unitate nucleară de la Cernavodă? Din calcule, explică universitarul, reieşea că era vorba despre un preţ de 2-3 miliarde de dolari pe an. Miza financiară este enormă.
“Şi mai e ceva: reactoarele nucleare, în general, nu au emisii de gaze cu efect de seră. Dacă Comisia Europeană vrea să renunţăm la cărbune, aceasta ar fi o soluţie foarte bună”, afirmă Ionuţ Purica.
Pe polonezi i-a terminat Green Deal-ul, istoriseşte Purica, “pentru că vreo 80% din energia lor electrică este generată pe cărbune, aşa că în Polonia doi miliardari s-au unit şi sunt în negocieri tot cu NuScale, ca să facă şi acolo nişte reactoare din acestea modulare”,
Fabrica românească pentru echipamente nucleare, pe de altă parte, care se cheamă acum Walter Tosto, fostă FECNE IMGB, de pe vechea platformă bucureşteană, “are capacitatea să producă măcar părţi din acest reactor, dacă nu chiar să-l producă complet. Dacă aşa ceva se mai extinde, putem să activăm industria română, să creăm locuri de muncă”, afirmă specialistul.
Semnificaţii potenţiale
“Dacă o astfel de baterie de SMR-uri înlocuieşte unităţile pe cărbune, acolo unde sunt centralele pe cărbune, salariaţii de la CET-uri pot fi folosiţi pentru locuri de muncă”, spune universitarul.
Am spus expertului imediat că automat ne gândim la o soluţie alternativă la CET Sud, mare poluator bucureştean. “Ştiţi povestea cu coşul de la fum de la CET Progresul?”, a reacţionat Ionuţ Purica, istorisind:
“Aceste coşuri de fum, pe unde se evacuează gazele arse de la cazan, au normal 180 de metri înălţime. Casa Poporului era în construcţie. Specialiştii au constatat că, atunci când bătea vântul, coşul de fum de la Progresul avea petala de poluare pe Casa Poporului şi atunci au mai scurtat coşul de fum de la Progresul”.
La coşul de fum, a explicat pentru MagnaNews expertul, sunt cele cinci tipuri mari de poluanţi: monoxidul de carbon, dioxidul de carbon, pulberile organice volatile, oxizii de azot şi dioxidul de sulf. Nu ai voie să foloseşti păcură sau cărbuni cu peste 2% sulf, pentru că dioxidul de sulf produce ploi acide, care dau boli de plămâni.
CET-urile, comisionul, parandărătul. Justiţia americană
Ideea că suntem cobaii americanilor probabil că este lansată de cei care au un interese în subdomeniul energetic care nu va mai folosi energia gazeiferă.
“CET-urile din jurul Bucureştiului folosesc gaz metan şi păcură. Ele au CAF-uri – cazane de apă fierbinte. În mod normal, aburul de termoficare se ia încă din presiunea existentă în turbine, care se destinde învârtind rotorul turbinei şi producând, prin generatorul electric, energie electrică”, explică Purica.
Nu tot aburul însă trece prin turbină, ci anumite trepte de presiune mai mare şi mai mică scot abur, restul îl trec în sistemul de termoficare. Aşa este încălzit de la CET-uri Bucureştiul clasic, pe sistem moscovit centralizat. Aburul fierbinte de la CET-uri încălzeşte apa termică, iar aceasta este pompată în cartierele-dormitor, prin reţeaua Radet / Termoenergetica.
Reactoarele mici, modulare, costă mai puţin, desigur. MagnaNews.ro a făcut calculele împreună cu profesorul Purica. O centrală pe gaz costă 700-800 de dolari pe kilowattul de putere instalată. 1 megawatt de putere instalată aşadar costă cam 700.000 – 800.000 de dolari.
Dar la o centrală pe cărbune scorurile sunt şi mai sus. Purica: “Se ajunge undeva pe la 4.000 – 5.000 de dolari pe kilowattul instalat. Deci, la o centrală de putere mare, poţi să ajungi la investiţii de câteva miliarde de dolari, fără probleme”.
MagnaNews.ro a aflat că există “băieţi deştepţi”, specializaţi în contractarea de noi elemente de astfel de centrală, cum sunt turbinele sau CAF-urile, care au preţuri enorme, ca şi comisioanele, ca şi “parandărătul”.
Pe de altă parte, contractul pentru SMR-urile de la NuScale este făcut între guvernele american şi român, iar americanii au foarte mare grijă să nu apară fapte de corupţie.
Legislaţia penală din SUA stabileşte că oricare cetăţean american care săvârşeşte fapte penale oriunde pe mapamond este judecat conform legii americane. Nu scapi de justiţia americană nicăieri. Cum Statele Unite te protejează, ca american, deopotrivă te şi judecă, dacă faci infracţiuni oriunde în lume, inclusiv în România.
