Sunt două evenimente care au generat situații de criză, ambele în curtea justiției: excluderea lui Cristi Danileț din magistratură și interviul eșuat al senatoarei Diana Șoșoacă cu Rai Uno.

Să începem cu excluderea lui Cristi Danileț pentru că azi sunt alegerile în Consiliul Superior al Magistraturii, protagonistul acestui scandal de proporții.

În timp ce o deputată se afișează în parlament cu un ceas de 180.000 de dolari, Danileț e dat afară din magistratură pentru niște gesturi copilărești.

Toate se petrec în aceeași țară, o Românie săracă, dar bogată în lozinci despre dreptate.

Cine credeți că e imoral în această poveste?

Cum spuneam, azi CSM se reunește pentru a-și alege noua conducere și știți cum e la noi: unii se țin de scaun și fac orice ca să-și mențină privilegiile.

Pe de altă parte, să explicăm putin care sunt atribuțiile CSM-ului. Prin statut, instituția are să apere interesele magistraților și să sancționeze derapajele profesionale ale acestora, atunci când ele au loc. Cu alte cuvinte, CSM este este un organism eminamente profesional. Poate exclude, de exemplu, un magistrat cu erori profesionale dovedite sau abateri sociale deosebit de grave.

Nu știu ca Danileț să fi fost incompetent sau să fi furat, să fi făcut gesturi obscene în spațiul public și așa mai departe.

Ce a făcut CSM-ul de fapt? A atras atenția partenerilor internaționali ai României că mai avem mult de lucru la capitolul sensibil al justiției și găsim în continuare interferențe politice în organizațiile profesionale ale procurorilor și judecătorilor.

Acum, despre senatoarea Diana Șoșoacă și felul în care un parlamentar român înțelege relația cu presa. De asemenea, cum au ajuns, în România, să fie înțelese independența și libertatea presei. Din acest punct de vedere, acest caz este emblematic și poate fi aplicat la scară largă.

Nu voi intra în detaliile scandalului și nici nu voi încerca să identific vinovați. Ceea ce mi se relevant în toată această șaradă e felul în care politicienii români se raportează la ziariști. De data aceasta, neregulile au ajuns în spațiul public pentru că a fost vorba de un jurnalist italian, iar ambasada Italiei s-a implicat imediat. De cele mai multe ori însă, jurnaliștiștilor români, zilnic, le sunt încălcate în mod grosolan drepturile.

Explic imediat, în mod concret, ce se întâmplă frecvent. Deseori, știrile care apar nu convin politicienilor, prin urmare emailurile redacțiilor sunt pline de solicitări de stergere a unor articole. Mesajele vin prin armate de avocați, care invocă toate articolele din legile civile, chiar și cele internaționale. Dacă se refuză ștergerea acelei știri, avocatul merge în justiție și cere bani jurnalistului, adică despăgubiri materiale. Înainte de a începe acțiunea, are loc o întâlnire ”amiabilă” prin care se încearcă o remediere a situației.

Din punctul acesta începe efectiv circul. Avocatul, prin legitimitatea pe care i-o oferă politicianul, vine pe o poziție de forță de la bun început. Se află deja la tribunal, nu într-o redacție. Nu vă mai spun de limbajul folosit și de etichetele care sunt puse. Iar lucrurile merg mai departe, cum bine vă imaginați, în defavoarea ziaristului. Nu poți concura cu armatele de avocați bine plătile din buzunarele generoase ale politicienilor noștri.

De fapt, raportăm chiar și situația descrisă mai sus la lipsa de educație. În țările occidentale, politicienii își angajează comunicatori, nu avocați, pentru relația cu media. La noi, comunicatorul e adesea confundat cu nepoata sau amanta angajată la vreun cabinet, nu un profesionit plătit corect care știe să contruiască imaginea unei persoane, să remedieze situațiile delicate care apar în spațiul public.

Dar până la o comunicare profesionistă, cum se întâmplă să fie în unele instituții publice, ne mulțumim cu ce avem: jurnaliștii sunt tratați ca niste borfași, percheziționati și umiliți doar pentru pentru că un parlamentar a lansat acuzații mincinoase.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here