Gigel şi Fănel erau colegi de clasă.

Începutul nu e grozav pentru o parabolă, dar staţi să vedeţi ce-a urmat. Ei visau să ajungă la Stockholm.

„Ah, Suedia, băi, Suedia!” ofta Gigel dimineaţa, înainte de ore, pe când leneveau amândoi în camera lui Fănel.

Gigel era înalt, blond, drăguţ, un pachet, ba nu, mai multe pachete de muşchi. El visa suedeze cu picioarele pornind din gât, gângurind în jurul lui, ceva pe limba aia a lor, nu se înţelegea prea bine ce, în orice caz ceva despre dragoste, bani în cont, maşini, protecţie socială.

„Ah, Suedia, băi, Suedia!” ofta şi Fănel.

Fănel era scundac, pipernicit, un ochelarist plin de coşuri ca o platformă industrială. El visa nominalizarea la un Nobel acordat invenţiei „Dispozitiv giroscopic pentru ameliorarea raportului viteză-masă în zborurile cosmice de lungă durată”, la care lucra, după ce-şi făcea lecţiile, în fiecare seară. Savanţi decoraţi până-n gât şuşoteau în jurul lui, propunându-i, tot în suedeză fir-ar să fie, diverse contracte la diverse concerne internaţionale.

După ce-au terminat liceul, Gigel şi Fănel tot nu s-au despărţit.

Fănel a făcut facultatea. Gigel a bătut doi inşi într-un bar şi-a luat patru ani. Fereastra celulei lui dădea spre fereastra lui Fănel. Seara îl urmărea tocind şi-i făcea semne de la distanţă.

„Merge cu giroscoapele?”

„Merge, îi făcea semn la rândul său Fănel, ai grijă la apelul de dimineaţă!”

Au terminat şi de data asta în acelaşi timp.

„Ah, Suedia, băi!” a oftat Gigel şi a tăiat-o peste mări şi ţări.

În Suedia a mai dat cu jula, a mai tăiat o geantă, nu erau atenţi nordicii. S-a însurat cu o suedeză bătrână, bogată. În fiecare dimineaţă, bunica vikingă îi gângurea la ureche despre dragoste, bani în cont, maşină, protecţie socială.

Fănel a intrat să lucreze în cercetare. Nu erau bani nici pentru inventarea pionezei, darămite pentru giroscoapele lui. Citeşte mai departe textul AICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.