Politicianul Cristian Vaida-Coteanu: Nepotul discret al lui Corneliu Coposu

Cristian Vaida-Coteanu este urmaşul lui Alexandru Vaida-Voevod și al lui Ion Pelivan, amândoi în galeria elitelor istorice. MagnaNews vă propune un dialog cu nepotul legitim, dar discret al Seniorului Corneliu Coposu.

Într-o perioadă când societatea contemporantă nu mai are lideri, aducem în prim plan profilul unei personalitaţi care nu numai că a învăţat de la cei mai buni să facă politică, dar a fost şi omul în care Ion Raţiu a avut cea mai mare încredere. În ceea ce priveşte spiritul şi mişcarea ţărănistă, promisiunea lui Cristian Vaida-Coteanu mi se pare relevantă: „Mă voi găsi implicat total în efortul de resuscitare a celui mai respectabil și onorabil partid din întreaga istorie a României”.

• Domnule Cristian Vaida-Coteanu, purtaţi numele unor personalităţi care fac parte din istoria României. Atât mama, cât şi tatăl dumneavoastră, prin familiile lor, au contribuit la formarea statului unitar şi a României moderne. Ce ne puteţi spune despre familia din care proveniţi?
• Nu am avut niciodată vreo plăcere sau confort când a trebuit să vorbesc despre ascendența mea familială și cred că m-am descurcat onorabil să evit această discuție timp de peste trei decenii… Am fost educat cu o mare repulsie față de “nepotism”, iar singurul criteriu acceptabil, îmi pare cel al realizărilor personale, chiar dacă sunt reprezentantul unei generații la care s-a ținut cont obsesiv de criteriul discriminator și contraselectiv al “originii sociale sănătoase”… Din acest motiv m-am străduit să fac și să demonstrez unele lucruri, tocmai pentru că originea mea socială era, dacă nu cumva încă mai este profund “nesănătoasă”… Mama este descendentă din familia Vaida de Glod, – bunicul său era frate cu bunica Seniorului Corneliu Coposu, fiind așadar amândoi nepoții fostului premier Alexandru Vaida-Voevod, iar mama ei (bunica mea) era înrudită cu familia fraților Hațieganu din Dârja… Familia Vaida de Glod a dat nouă generații de preoți și protopopi greco-catolici înaintea mea, iar ultimele două au cunoscut Clandestinitatea… Eu m-am ocupat cu altele, neavând probabil vocea și prestanța cuvenite…Tata era nepotul de soră al fostului patriot basarabean Ion Pelivan, fost ofițer al Armatei Regale, botezat de profesorul Iorga și cursant al acestuia la Văleni. A fost unul dintre aceia care au stat  ascunși în munții României până cand armata roșie ne-a părăsit teritoriul. Cumnata sa, soția fratelui său, era nepoata filantropului basarabean Vasile Stroescu…știm cu toții ce aport a avut in înfăptuirea marii Uniri… Și înaintea tatei au fost vreo șase generații de preoți și protopopi ortodocși moldo-basarabeni, dar el și bunicul au avut destinele marcate de cele două războaie mondiale, fiecare cu al lui…Plictisesc, poate, dar mentionez toate aceste detalii, pentru a ajunge la punctul în care sa subliniez legătura dintre cei doi corifei politici, Alexandru Vaida-Voevod înrudit prin alianță cu Ion Pelivan, cel care i-a botezat fiica cea mai mică, Ileana, după ce au conlucrat magistral la Conferința de Pace de la Paris…

Ținând cont de perioada în care au trăit, mama și tata nu au făcut nimic memorabil pentru istoria țării, dar înaintașii lor cred că au lăsat câteva urme notabile…

În ce ma privește, trauma “originii sociale nesănătoase” mi-a marcat substanțial existența și nu mă simt deloc confortabil atunci când trebuie să vorbesc despre asta…

Dar, decât să ‘profit’ de notorietatea ascendenților mei, aș prefera să discutăm, mai degrabă,  despre propriile mele fapte…

• Cariera politică a lui Alexandru Vaida-Voevod este fascinantă: din tânăr unionist ardelean a ajuns primul şef de guvern al României Mari. Sunt curioasă, cum a fost perceput în interiorul familiei omul care a promovat, toată viaţa interesele transilvănenilor?
• Evident că a fost și va rămâne reperul cardinal al familiei, iar Seniorul Coposu i s-a alăturat glorios. Trebuie să menționez, însă,  că niciunul dintre acestia NU a gândit sau acționat vreodată DOAR ca ardelean!… Ei au trăit permanent ca Români, iar eu, fiind o ‘corcitură’ (amestecat cu moldo-basarabeni),  nu am cum să mă simt altfel…

În familia noastră Unitatea tuturor Românilor a fost un Ideal ireductibil și nimic nu ne va modifica această convingere structurală.

Fostul premier era un politician de maximă anvergură, care fusese consilier imperial, medic curant și prieten foarte apropiat al principelui Franz-Ferdinand. A devenit prieten extrem de respectat al premierului britanic David Lloyd-George și al președintelui american Woodrow Wilson…și, la rigoare, ar trebui menționate și relațiile foarte  strânse cu premierii Clemenceau și Vittorio Orlando, care au contribuit activ la impunerea sa în locul lui Brătianu…

Eu, personal, și văd că nu sunt singurul, îl consider drept cel mai important și, de departe, cel mai vizionar om politic român al întregului secol XX…

Toți cunoscuții mei, dintre care îl menționez (deocamdată) doar pe Ion Rațiu, mi-au atras atenția că eu și cei din generația noastră, trebuie sa fim extrem de atenți pentru a nu compromite memoria unor astfel de înaintași, într-o perioadă istorică profund controversată…

Ar fi interesant de menționat in acest context și faptul că Alexandru Vaida-Voevod nu are numele atribuit vreunei străzi, școli, sau Grădinițe din capitala europeană București, nici măcar pentru faptul că a fost printre principalii contributori la înființarea Societății Națiunilor, unde Nicolae Titulescu a ajuns doar datorită propunerii și susținerii sale…

La rigoare, nici Ion Pelivan sau Cardinalul Iuliu Hossu nu au numele dat vreunei străzi din București, dar nu sunt eu cel mai potrivit să discut despre acest subiect…deocamdată!!!…..

• Se spune despre dumneavoastră că sunteţi nepotul discret al unui alt politician de anvergură, care a marcat destinul României, Corneliu Coposu. Vă rog să detaliaţi această idee.
• Nu știu cât am fost de discret, dar e cert că rigorile familiei și mai ales experiența tatei, care a fost hăituit peste zece ani de către ocupanții sovietici prin munții patriei, mi-au fost transmise și m-au marcat și pe mine, având un nivel de circumspecție ceva mai ridicat… Dar eu am activat destul de evident și temeinic, (la fel ca bunicul Ioan Vaida pentru PNȚ, cu exact jumătate de secol înainte, la alegerile din ‘46) fiind în echipa de manageri de campanie a CDR și a fostului președinte Emil Constantinescu în 1996, iar prietenia mea cu fostul premier Radu Vasile este cunoscută multora dintre țărăniști… Nu cred că am fost neapărat discret, dar sunt un tip rezervat, care de obicei acționează după analize ceva mai temeinice, ca orice ardelean… Nu cred că e momentul să menționez alte exemple, dar cred că sunt destul de mulți participanți la fenomenul “Piața Victoriei”, care s-ar putea exprima despre “discreția” mea… Faptul că sunt adesea critic la adresa celor care au provocat dezastrul politic al PNTCD din anul 2000, face să fiu deseori evitat de către cei vinovați. Asta nu cred că se datorează siscreției mele, ci, mai degrabă, unor factori mult diferiți, pe care nu-i voi menționa aici și acum…Relația familială cu Seniorul Coposu are un conținut mult mai amplu decât ceea ce s-a întâmplat doar după Decembrie ‘89, dar deocamdată nimeni nu a părut interesat de ceea ce a fost înainte, iar eu am participat personal la unele activități…. Cei care mimează faptul că nu-i găsesc Testamentul Politic, știu cu precizie că eu sunt unul dintre cei care cunosc exact prevederile și direcțiile de acțiune cuprinse în acel document-program…

Nu știu nivelul dumneavoastră de interes pentru acest subiect, dar cred că ar putea constitui tema unor dezbateri viitoare, ample și temeinice…

Oricum, am fost cam singurul desemnat de el pentru a activa în mediul militar și trăiesc cu speranța că i-am respectat onorabil îndemnul, atât în scurta perioadă operativă, cât și după ce am demisionat din motive strâns legate de politică. Iar misiunile mele au fost îndeplinite mai departe, fără rezerve sau modificări ulterioare față de ceea ce a cerut El…

Aș insista asupra faptului că la dezastrul partidului nu am participat cu nicio contribuție, cel putin datorită evidenței că am fost aruncat în afara lui, odată cu autosuspendarea anterioară, necesară activării ca ofițer, autosuspendare ce a fost transformată ulterior în excludere…

(Și eram la acea oră unul dintre puținii descendenți ai unei familii fondatoare a PNR, ‘rătăcit’ printre cei mulți care au distrus PNTCD, și care proveneau din alte zone politice – comuniști și legionari)

• Aţi stat cel mai mult lângă Ion Raţiu, v-a acordat încrederea sa deplină. I se datorează intrarea României în NATO.
• Inițial, am fost foarte aproape de președintele Emil Constantinescu, dar la scurt timp după începerea mandatului, practic după dezastrul din Iulie ‘97 de la Summitul NATO-Madrid, unii amici ai familiei mele au fost atenționați direct de la Washington că România era practic decuplată de la procesul de aderare, iar singura șansă reală de refacere a parcursului era o anumită coagulare în jurul Lordului Rațiu și a impresionantelor sale conexiuni personale. Nu intru în alte detalii, dar atunci am decis sa ma îndepărtez de președintele EC și am pornit colaborarea exclusivă cu bătrânul patriot din Turda, cu a cărui familie aveam tradiții comune și relații de rudenie de peste două secole. Nu am cum să mă exprim despre încrederea pe care mi-am dobândit-o în fața d-sale, dar este cert că am făcut lucruri temeinice împreună, iar acelea au fost definitorii pentru refacerea parcursului de aderare și integrare euroatlantică. O bună parte dintre ele au fost consemnate în propriile lui memorii, deja tipărite, (dar puțin sau deloc promovate). Ceea ce mi-a spus să fac pentru partid și motivele aferente, erau derivate direct din percepția pe care o avea deja la acea vreme despre Dezastrul ce avea să vină… Evident că era un om politic extrem de experimentat și avea percepții vizionare temeinice, iar Dezastrul era consemnat în memoriile sale cu mult înainte de a ne părăsi… Nici aici nu vreau să plictisesc cu prea multe detalii, dar trăiesc cu nădejdea că mai sunt încă destui politicieni și jurnaliști care mi-au sesizat prezența în interiorul demersurilor pe care Regretatul patriot le-a întreprins.
• Mai pot să spun “ţărănistul Cristian Vaida-Coteanu”?
• Cu mare certitudine, așa cum spunea Corneliu Coposu într-un interviu despre familia noastră, noi ne naștem și murim doar în acest partid! Ba chiar mai mult, el a subliniat că nici nu era, în mod tradițional vreo nevoie ca noi să ne înscriem… Aparținem și atât! Fără nicio altă opțiune de exprimat… Așadar, ne facem datoria față de acest partid indiferent dacă ne găsim în interiorul sau în exteriorul său și indiferent dacă cineva ne-o cere sau nu, ori ne-o acceptă sau nu!… La rigoare, eu am părăsit formal mediul militar, unde am fost trimis de Seniorul Coposu, pentru a satisface un îndemn-rugăminte al Lordului Rațiu, de a mă implica în politică, cu scopul de a Salva Partidul fondat de înaintașii noștri!

Amicii mei știu că am continuat să îndeplinesc ambele îndemnuri-misiuni, chiar dacă am părăsit cadrul oficial, pentru a nu mai avea alte obligații față de nimeni, iar susținerea materială îmi vine strict și numai din resursele familiei…

Prietenii și cunoscuții mei pot considera că în continuare mă voi găsi implicat total în efortul de resuscitare a celui mai respectabil și onorabil partid din întreaga istorie a României, exact în termenii programatici exprimați de către Seniorul Coposu și Lordul Rațiu, în baza tradițiilor consacrate încă de acum aproape două secole…

Așa ca dumneavoastră, vă confirm că deși am stat peste 25 de ani în afara cadrului oficial, toți cunoscuții mei mă consideră un “țărănist” ireductibil și acest atribut va rămâne atâta timp cât voi respira pe acest pământ…