Din dorinţa de a își diversifica rezervele pentru a nu depinde atât de mult de valuta în dolari, băncile centrale din Rusia și China au devenit cei mai mari cumpărători de aur. Conform Consiliului Mondial al Aurului (WGC) cererea pentru acest metal prețios a întrecut orice valoare anuală raportată în ultimii 55 de ani.
Goana după aur a celor două bănci centrale „ar sugera că situația geopolitică este una de neîncredere, îndoială și incertitudine” după ce SUA și aliații ei au înghețat rezervele în dolari ale Rusiei.
Ultima dată când nivelul achizițiilor în aur a fost la fel de ridicat fost în 1967 și a reprezentat sfârșitul Sistemului Bretton Woods care guverna relațiile monetare internaționale, fiind un moment de cotitură istoric pentru sistemul monetar global. Atunci, băncile centrale europene au cumpărat volume masive de aur din SUA, ceea ce a dus la prăbușirea prețului aurului și la colapsul rezervelor de aur de la Londra.
In cel de-al treilea trimestru al anului trecut băncile centrale au cumpărat aproape 400 de tone – cel mai accelerat ritm de cumpărare pe parcursul a trei luni consecutive de când a început monitorizarea trimestrială, în anul 2000. Turcia a fost liderul cumpărăturilor de aur, cu 31 de tone, pe locul secund fiind Uzbekistanul cu 26 de tone.
Pentru Rusia, sancțiunile au creat probleme grave pentru exportul de aur al industriei miniere – cea mai mare din lume după China, cu o producție anuală de 300 de tone de aur. Acum, Rusia copiază strategia Africii de Sud din era sancțiunilor impuse pe seama Apartheidului, când guvernul a sprijinit industria minieră internă prin cumpărarea metalului galben folosind moneda națională.
Analiștii spun că deglobalizarea și tensiunile geopolitice fac ca inițiativa băncilor centrale din afara Occidentului de a-și reduce dependența de dolarul american să fie „un trend care nu se va schimba pentru cel puțin un deceniu”.
