Astăzi, vot extrem de important în Adunarea Generală a ONU: poate arăta dacă lumea este sau nu multipolară și în condamnarea Rusiei, scrie jurnalistul Cristian Unteanu, în Adevarul.
Redăm textul scris de Cristian Unteanu:
Va fi extrem de important acest vot de azi în Adunarea Generală a ONU reunită în sesiune specială la nivel înalt și care este chemată să se pronunțe asupra unui proiect de Rezoluție care va solicita încetarea ostilităților și instaurarea unei păci care să dea Ucrainei certitudinea „suveranității, independenței, unității și integrității sale teritoriale”.
Nimeni nu-și închipuie că o simplă Rezoluție a ONU – una printre mult altele – va mai putea să impresioneze măcar pe unii dintre actorii relevanți ai scenei internaționale sau că ONU ar mai putea oferi un cadru decizional sau de acțiune pentru mobilizarea statelor lumii în a oferi vreo soluție eficientă.
Dar asta nu înseamnă că reuniunea de azi nu este importantă, sau chiar vitală, deoarece urmează să se vadă, în lumina voturilor exprimate, dacă ruptura actuală în curs de desfășurare a ceea ce a fost edificiul relațiilor internaționale se amplifică. Să vedem, deci, câte dintre statele membre – 193 la număr – vor vota în favoarea acestei Rezoluții pe care Ucraina a propus și a obținut să fie redactată de reprezentanții Uniunii Europene. Vom vedea și câte voturi vor fi împotrivă dar și câte state vor prefera să absenteze de la vot sau să se abțină de la o decizie fermă. Rezultatul votului vine doar la câteva ore după turneul președintelui american în Europa și înainte de vizita președintelui chinez în Rusia, ambele momente fiind privite ca semnificative pentru capacitatea fiecăruia dintre adversarii tradiționali din Războiul Rece de a-și reuni aliații mai vechi și mai noi și de a-i alinia în perspectiva continuării – pe durată nedeterminată -conflictului din Ucraina.
Rezoluția ce va fi prezentată în această seară și, ca toate celelalte, nu este obligatorie pentru Statele Membre și trebuie citită, pentru a face analiza mai simplă și accesibilă, în lumina discursurilor ținute de aliații NATO la Kiev și Varșovia precum și a celor două luări de poziție ale lui Vladimir Putin. Au fost două zile de discursuri și la New York, la sediu ONU, iar azi se va citi textul atât de frumos care „subliniază necesitatea de a s ajunge, în cel mai scurt timp, la o pace globală, justă și durabilă în Ucraina conform principiilor Cartei ONU…reafirmă sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei… cere retragerea imediată, completă și necondiționată a tuturor militarilor ruși din Ucraina a forțelor rusești”. Dintre elementele de noutate: s-a renunțat să se mai pomenească de Planul de Pace prezentat de președintele Ucrainei; nu se pomenește nimic despre înființarea unui Tribunal special pentru crime de război în Ucraina, surse de la ONU spunând că, pe acest subiect, ar putea să existe o Rezoluție specială care să fie prezentată înspre finele acestui an.
Vest unit, divizat de restul lumii
Acesta este contextul în care vă rog să citiți cu atenție un material foarte solid și de interes real publicat ieri de European Council On Foreign Relations, îl puteți accesa aici și care dă o foarte exactă imagine a spargerii lumii actuale în blocurile adverse de percepții, interese, atitudini și opțiuni de asociere. Este rezultatul unor anchete de opinie făcute în câteva țări, inclusiv în România) și sunt, după părerea mea, relevante pentru a înțelege nu numai contextul discuțiilor contradictorii de acum, ci și ceea ce urmează să se întâmple în viețile noastre ale tuturor.
Desigur, după cum ați auzit, conflictul va continua și va fi din ce în ce mai intens, cu angajamentul tuturor de a continua până la victoria finală. Va costa din ce în ce mai mult în vieți umane, iar contribuțiile financiare naționale vor trebui – veți auzi asta foarte repede și de la ai noștri – cel puțin dublate deoarece este nevoie de o susținere complexă a efortului de război al ucrainenilor.
Proiecția aceasta asupra două lumi care se despart este purtătoare a unui mesaj care n-aș dori să-l văd împlinit. Deocamdată, liderii lumii încep să aibă – ca înainte de toate momentele tragice ale istoriei omenirii, un discurs milităros, fals eroic deoarece nu ei se vor duce vreodată să moară în prima linie, ci generațiile de tineri cărora generalii de toate națiile le promit nemurirea consemnată pe plachetele de sub memorialele de război.
