Și încă odată depre “statul eșuat”.
Și despre națiunea eșuată
Cazul beizadelei ucigașe de la 2 mai este simptomatic. Emblematic chiar!
Nu e vorba “doar” despre o tragedie a unor familii, ci despre tragedia unei națiuni. Nu e o dramă personală, ci despre o dramă colectivă.
Mai întâi, beizadeaua e emblematică pentru clasa noilor “avuți”, indiferent de nivelul lor de avuție. De la muncitorul care spetește 12 ore pe zi, până la milionarul dezvoltator imobiliar sau contractant cu statul, toți, absolut toți, devin sclavii copiilor lor, cărora nu le refuză nimic, niciodată. Micile beizadele, indiferent de clasa lor socială, devin niște prințișori care au toate la dispoziție, de multe ori chiar mai mult decât își permit părinții. “Să nu simtă copilul lipsurile prin care am trecut noi…” e unica dogma a părintelui român. De unde eșuarea copilului într-o combinație de bizară de SNOW FLAKE și monstru în devenire. Aici s-ar putea scrie tratate de sociologie și psihologie, însă, pe scurt, concizia este una singură: generația noastră de părinți a creat premizele dezastrului, atât la nivel individual – distrugând virtual viețile copiilor lor, cât și la nivel social, național, distrugând o generație întreagă, posibil o națiune întreagă!
Apoi, tragedia de la 2 Mai, arată gradul de degradare al statului și al instituțiilor sale. De la traficul de droguri scăpat de sub control până la poliția care nu este suficient de fermă pentru a lua măsurile care trebuie atunci când trebuie, toți ne arată încă odată ca statul român, într-adevăr, a eșuat! Degeaba plătim cel mai mult în NATO pe cap de locuitor pentru servicii de informații, degeaba luăm bmwuri poliției, degeaba… droguri sunt peste tot, orice beizadea pleacă din secția de poliție drogata moartă… pentru a omorî în mai putini de două ore niște tineri pe stradă!
Totul, de la familii la instituții, e la copilași la polițiști, de la servicii la justiție, totul arată gradul de degradare în care se află țara asta. Suntem în pragul colapsului, ca să nu spun al extincției. Statală și naționala!
Și asta e marea tragedie a acestei națiuni!
Dincolo de “acum”, “confort”, “aparențe sociale” și mimarea îndeplinirii atribuțiunilor și funcțiunilor sociale și statale, dincolo de asta nu mai e nimic. Doar angajamentele mai marilor noștri de a fi alături de Ucraina până la victoria finală!
Totul e ruină, am eșuat!
Dar chiar și așa, demisia ministrului de interne, demisia lui Predoiu, se impune! Măcar pentru a păstra aparențele unui stat. Chiar și eșuat!
