Vă puteți gândi la dezastrul care se desfășoară în Niger în patru moduri, de la jenant la de rău augur, catastrofal și apocaliptic. Jenant, pentru că lovitura de stat din 26 iulie este o greșeală pentru un Occident fără idee: nici nefericita fostă putere colonială, Franța, nici superputerea în scădere, SUA, nu au văzut acest lucru venind. Amenințător, pentru că este o excepție pentru Rusia și China, deoarece concurează cu Occidentul pentru influența în regiune și lume. Potențial catastrofal, pentru că este un regres în lupta împotriva terorismului jihadist și a migrației necontrolate. Posibil apocaliptic, dacă marchează o alunecare în războiul mondial.
Și toate acestea pentru că un general a auzit că ar putea fi concediat și a decis în schimb să-l înlăture pe liderul pe care trebuia să-l protejeze. Acesta – nu ideologia, nici geopolitica, nici criza alimentară mondială, nici ceva mare, ci o problemă de personal – este motivul imediat al loviturii de stat din Niger, a cincea de la independența sa față de Franța în 1960.
Aceasta lovitura din urmă aduce la peste o jumătate de duzină de lovituri în regiune din 2020, inclusiv două în Mali și Burkina Faso, iar altele în Guineea și Sudan. Haosul domnește acum de la Atlantic până la Marea Roșie. Dacă există iad pe Pământ, acesta este Sahelul, savanele aride și mizerabile de la sud de Sahara. Numele generalului nigerian este Abdourahamane (Omar) Tchiani. În calitate de comandant al gărzii prezidențiale, el trebuia să-l protejeze pe președintele Mohamed Bazoum, ales în 2021 și un aliat rar american în Sahel. Dar când Bazoum s-a gândit să-l înlocuiască pe Tchiani, generalul și-a făcut apariția împreună cu junta și slujitorii săi. Bazoum a fugit peste hol din biroul său într-o cameră sigură. Închis, a implorat lumea exterioară pentru ajutor, chiar a și dictat un articol de opinie în Washington Post prin telefon.
Dacă loviturile de stat din Burkina Faso și Mali sunt un ghid, iată ce se va întâmpla în continuare. Junta din Niger va da afară trupele franceze și americane staționate acolo și se va arunca în brațele președintelui rus Vladimir Putin și a lui Evgheni Prigojin, liderul Grupului Wagner, o nemiloasă armată de mercenari rusești. Chiar și în timp ce revolta din Nigeria era în desfășurare, Putin găzduia la Sankt Petersburg alți lideri africani flexibili, făcându-i să susțină, sau cel puțin să nu se opună, războiului său împotriva Ucrainei.
Prigojin a apărut și la Sankt Petersburg pentru sesiuni foto cu liderii africani. Acest lucru poate părea surprinzător, din moment ce șeful lui Wagner ar trebui să fie în exil din Belarus, ca pedeapsă pentru revolta sa de scurtă durată din iunie. Aparent, totuși, interesele lui Putin în Sahel depășesc preocupările sale cu privire la Prigojin. De ani de zile, Grupul Wagner luptă pentru cel mai rău tip de oameni din Africa, oferându-și serviciile în schimbul concesiunilor către diamante sau alte bogății ale solului. Putin binecuvântează aceste operațiuni și atrocități ale lui Wagner pentru că va face orice pentru a îndepărta țările de SUA. În acest fel, Putin – la fel ca omologul său chinez, Xi Jinping – vede Sahelul ca pe o altă linie de front în lupta sa civilizațională împotriva Occidentului condus de SUA. Alții trec prin Ucraina, evident, dar și Asia și Arctica — săptămâna trecută, o flotilă combinată rusă și chineză a navigat provocator aproape de Alaska.
Putin este atras în special de Sahel, deoarece regiunea poate destabiliza Occidentul în multe feluri simultan. A devenit epicentrul global al terorismului, pe măsură ce grupuri precum Boko Haram și ramurile locale ale Statului Islamic trec în golurile de putere lăsate de lovituri de stat, revolte etnice, banditism și mercenari Wagner. Pentru a lupta împotriva teroriştilor, ţările occidentale, în special Franţa şi SUA, au staţionat trupe în puţinele locuri care au rămas cooperante. Nigerul a fost printre cele mai importante, găzduind o bază americană de drone. Fără o prezență occidentală, nu va exista nimic care să-i oprească pe teroriști. Putin iubește această perspectivă. Va provoca și mai multă suferință și și mai multe migrații către nord și către Uniunea Europeană, pe care o detestă și pe care vrea să o destabilizeze. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care Putin a armat cereale, pe care el împiedică Ucraina să le exporte, pe deplin conștient de faptul că blocada sa provoacă foamete în locuri precum Africa. Cinismul din partea lui Putin și Prigojin este uluitor. Chiar dacă îi înfometează pe alți africani bombardând depozitele de cereale ucrainene, Putin le-a promis celor care s-au prezentat la Sankt Petersburg, în schimb, cereale rusești „libere” – în cantități pe care Națiunile Unite le consideră rizibile. Prigozhin a mers pe Telegram pentru a lăuda junta nigeriană pentru „lupta” ei dreaptă împotriva „colonisatorilor” țării lor, prin care se referă, aparent, la francezi și americani.
Credibilitatea intenționată a publicului lor african este la fel de șocantă. Ar trebui să fie clar pentru toate țările din regiune și, într-adevăr, pentru fiecare om în viață, că Rusia este cauza crizei alimentare mondiale și că Putin este în prezent colonizatorul care duce un război imperialist de subjugare în Ucraina.
Ce poate face restul lumii? Greu de spus. Uniunea Africană și Occidentul au condamnat, desigur, putsch-ul. Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest (ECOWAS), un bloc condus de Nigeria, a oprit comerțul cu Niger și a oprit exporturile nigeriene de energie electrică către acesta. Ecowas chiar a emis juntei un ultimatum pentru a reda Bazoum la putere sau pentru a face față intervenției militare. În acest sens, regimurile pro-ruse din Burkina Faso și Mali au răspuns că au venit apoi în ajutorul noilor lideri din Niger. Cu rușii pe al doilea rând pe o parte și cu americanii pe de altă parte, ne-am afla într-un alt război proxy și cu încă un pas mai aproape de al treilea război mondial.
Deocamdată, Nigeria și celelalte țări ECOWAS par să fi calculat că riscul este prea mare – au lăsat să treacă duminică termenul limită pentru ultimatum fără a trimite soldați. De asemenea, este puțin probabil ca SUA și Franța să ia armele pentru Bazoum. Se tem că Nigerul ar putea fi următorul Irak sau Afganistan sau, mai rău, că ar putea ajunge să tragă în ruși și să declanșeze o conflagrație globală. După cum am spus, retragere. SUA și aliații săi au neglijat de ani de zile regiunea din punct de vedere diplomatic. În ultimul timp, Washingtonul nu a avut nici măcar ambasadori în Niger sau Nigeria. Senatorul Rand Paul a blocat până de curând candidații pentru a forța Casa Albă să publice informații despre Covid-19; un nou ambasador în Niger a fost confirmat abia a doua zi după lovitura de stat. Politica trebuie să se oprească din nou la malul apei. După cum o văd Putin și Xi, suntem deja în următorul război mondial, chiar dacă nimeni nu l-a declarat încă sau a început să tragă direct de cealaltă parte. SUA, Europa și vestul mai larg trebuie să sprijine Africa – și într-adevăr întregul Sud Global – nu doar acum, ci de acum înainte. Trebuie să facem mai ușor pentru lume nu doar să privească în jos juntele, ci să reziste părții întunecate din geopolitică.
