Instabilitatea politică îşi face din nou simţită prezenţa în Niger, al patrulea producător de uraniu la nivel mondial, ţară al cărui preşedinte, Mohamed Bazoum, a fost înlăturat de la putere de o juntă militară la 26 iulie şi care este reţinut de atunci în Palatul Prezidenţial, transmite EFE, citată de Agerpres.
În 1958, Nigerul a devenit republică autonomă în cadrul Comunităţii Franceze şi la 3 august 1960 şi-a obţinut independenţa. Evoluţia politică a ţării a fost însă caracterizată de intervenţii militare continue şi instabilitate politică, într-un context de sărăcie şi conflicte interne.
Niger, țară săracă, dar bogată în uraniu
Nigerul este una dintre cele mai sărace ţări din lume, are o economie bazată pe agricultura de subzistenţă, din care trăieşte în jur de 90% din populaţie. Dar are şi depozite importante de uraniu.
Este al patrulea producător mondial de uraniu, conform datelor din 2021 ale Asociaţiei Mondiale Nucleare (WNA), cu 2.248 de tone din acest minereu şi cu o producţie cumulată de aproximativ 150.000 de tone până la sfârşitul anului 2019.
Uraniul a fost descoperit în Niger în 1957, cu trei ani înainte de independenţa ţării africane în 1960, de către Bureau de Recherches Geologiques et Minieres (BRGM) din Franţa, care căuta cupru.
Primul zăcământ a fost găsit în Azelik, iar mai târziu uraniu a mai fost descoperit şi în Abokurum (1959), Madaouela (1963), Arlette, Ariege, Artois şi Tassa/Taza (1965), Imouraren (1966) şi Akouta (1967).
În ultimii ani, cu scopul de a facilita înfiinţarea de companii şi de a atrage investiţii străine, guvernul din Niger a adoptat mai multe reforme fiscale şi a reglementat unele sectoare precum mineritul.
Conform datelor Băncii Mondiale pentru anul 2021, Nigerul avea un PIB de 14,920 miliarde de dolari, creşterea sa economică era de 1,4%, inflaţia se situa la 3,8% şi rata şomajului era de 0,8%.
În 2021, valoarea exporturilor de mărfuri ale Nigerului era de 633 de milioane de dolari (faţă de 1,247 de milioane de dolari în 2020).
Principalii săi parteneri sunt Franţa (23,16%), Mali (21,78%), Burkina Faso (14,44%), Nigeria (10,01%) şi Emiratele Arabe Unite (9,06%).
Şase decenii de instabilitate
Primul preşedinte al ţării, Hamani Diori, venit la putere în 1960, a fost răsturnat în aprilie 1974 în urma unei lovituri de stat militare conduse de generalul Seyni Kuntche, care a dizolvat Adunarea Naţională şi a interzis partidele politice.
De atunci, loviturile de stat sau tentativele de puci s-au tot succedat.
În plus, din februarie 2015, Nigerul se confruntă cu atacuri frecvente din partea grupării teroriste jihadiste Boko Haram.
Între octombrie şi noiembrie 1999 au avut loc alegeri legislative şi prezidenţiale. Scrutinul prezidenţial a fost câştigat de Mamadou Tandja, iar partidul său, Mişcarea Naţională pentru un Parteneriat pentru Dezvoltare-Nassara, a obţinut majoritatea în legislativ.
O moţiune de cenzură prezentată de opoziţie în 2007 a dus la înlăturarea de la putere a guvernului premierului Hama Amadou, care a fost înlocuit de Seyni Oumarou, care a demisionat doi ani mai târziu şi a fost înlocuit de Ali Badjo Gamatie.
O nouă lovitură de stat condusă în 2010 de militari reuniţi în Consiliul Suprem pentru Restaurarea Democraţiei l-a destituit pe preşedintele Tandja, care urmărea să facă o reformă care să-i permită să obţină un nou mandat, deşi se afla la putere de 11 ani.
La alegerile prezidenţiale din 2011, liderul opoziţiei, Mahamadou Issoufou, a obţinut 58% din voturi, restabilind normalitatea democratică. În martie 2016, Issoufou a obţinut un al doilea mandat de cinci ani, după ce a câştigat alegerile prezidenţiale cu 92% din voturi.
Candidatul proguvernamental Mohamed Bazoum, din Partidul Nigerian pentru Democraţie şi Socialism (PNDS), a câştigat alegerile prezidenţiale din februarie 2021, împotriva rivalului său, Mahamane Ousmane, candidat al partidului RDR Tchanji şi al opoziţiei regrupate în Coaliţia pentru Alternanţă Politică (PAC).
Totuşi, opoziţia a denunţat o fraudă, într-un climat de mare tensiune pe fondul unor demonstraţii violente. În aprilie 2021, Bazoum a fost învestit preşedinte şi l-a numit pe Mahamadou Ouhoumoudou prim-ministru.
Bazoum, ultimul preşedinte civil din regiunea Sahel
Mohamed Bazoum este ultimul şef de stat civil rămas în regiunea Sahel din Africa, unde toţi preşedinţii din zonă provin din rândurile armatei, iar trei din cele cinci ţări din regiune sunt conduse acum de o juntă ajunsă la putere în urma unei lovituri de stat.
Juntelor militare din ţările vecine Mali şi Burkina Faso, care au ajuns la putere în 2021 şi respectiv 2022, şi ambele sunt susţinute de Rusia, li se alătură acum junta din Niger.
Celelalte două ţări din Sahel – Mauritania şi Ciad – sunt, de asemenea, guvernate de militari. În cazul Mauritaniei, este vorba despre un preşedinte militar ales democratic, iar în Ciad, guvernează din 2021 generalul Mahamat Idriss Deby Itn, fiul preşedintelui care a condus această ţară cu o mână de fier din 1991.
Căderea lui Bazoum înseamnă pentru Occident pierderea unui aliat apropiat. De când a venit la putere în 2021, Bazoum s-a arătat deschis colaborării cu ţările europene şi mai precis cu Franţa, o fostă putere colonială care trezeşte suspiciuni tot mai mari în rândul ţărilor din Sahel, notează EFE.
Din aprilie 2022, Nigerul a servit drept bază pentru trupele franceze din cadrul misiunii militare antiteroriste Barkhane, care luptă împotriva jihadismului în creştere din regiune, unde îşi desfăşoară activitatea grupări loiale reţelelor teroriste Al Qaeda şi Stat Islamic care câştigă din ce în ce mai mult teren.
