Anual, în lunile septembrie și octombrie, comemorăm miile de români care au căzut victime ale masacrelor din Transilvania de Nord.
În toamna anului 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord anexat din trupul țării, trupe militare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod al populațiilor conlocuitoare nemaghiare. Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul mișcărilor de trupe, în contextul frontului care s-a mișcat relativ rapid înspre vest, dar mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.
După anunțarea hotărârilor luate de puterile Axei la Viena, în 1940, a urmat pentru români marea dramă a refugiului și evacuarea instituțiilor românești. Mii de români, mai cu seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată.
Deputatul Dan Tanasă atrage atenția: „Documentele relevă faptul că, la 23 august 1944, când a început lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, în România se aflau peste 500.000 de persoane provenite din teritoriul cedat în baza Diktatului de la Viena. Urmașii acestor refugiați au fost și sunt în continuare bătaia de joc a PNL-PSD care le refuză și astăzi indemnizația cuvenită”.
La numai trei zile de la intrarea armatei ungare de ocupație, au început o serie de masacre împotriva populației civile românești. Acestea au avut o intensitate crescută în primele două săptămâni de la anexarea teritoriului. În doar 11 zile au fost masacrați aproximativ 1.000 de români.
Dan Tanasă adaugă: „…o mie de români au fost omorâți în doar 11 zile, lista de locuri care au devenit sfinte prin pământul udat cu sângele strămoșilor este din păcate lungă: Nușfalău, Treznea, Ip, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie”.
Seria crimelor a continuat și în toamna anului 1944, imediat după ce România a încheiat armistițiul cu Puterile Aliate. În localități precum Band, Grebeniș, Oroiu sau Sărmaș din județul Mureș, sau la Moisei, în Maramureș, românii au căzut victime unor atrocități inimaginabile.
„Mai mult decât orice ne dorim pomenirea morților și ne rugăm pentru odihna lor veșnică. Nu pentru a agita spiritele, cum ar dori unii să susțină, amintind aceste jertfe, ci pentru că sunt părinții, bunicii și străbunicii noștri, suflete care au pierit și care astăzi trebuie comemorate și păstrate veșnic în memoria noastră. Condamnăm cu fermitate de aici, de la tribuna Parlamentului, toate formele de extremism politic, fascismul, nazismul, dar și comunismul, toate acestea trebuie să rămână amintiri dureroase ale trecutului, dar și lecții pentru viitorul umanității. Trebuie să privim împreună spre viitor, să conștientizăm greșelile trecutului și cu toții, indiferent de etnie, să clădim o Românie modernă, în pace și cu duh creștin!”, spune deputatul.
