Un fost ofițer, cu gradul de colonel, angajat al unui serviciu secret, provoacăun incident de securitate prin acțiuni de divulgare, fără drept, a unor informații clasificate sustrase în urma exercitării atribuțiilor de serviciu, în favoarea unui om de afaceri.
Tribunal Militar a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și un fost ofițer de informații din cadrul unui serviciu secret, pe motiv că „pedeapsa propusă, respectiv 8 luni de închisoare cu suspendare și prestarea a 60 de zile de muncă în folosul comunității, este prea blândă”. Acest lucru demonstrează că justiția în România încă funcționează!
În condițiile în care spionajul este omniprezent, ofițeri de informații fiind înfiltrați sub legenda acțiunilor umanitare sau a consilierii politice față de candidații la puterea în stat, cum a fost posibil acest incident de securitate? Să fie vorba doar de neglijență și naivitate sau de acțiuni menite să discrediteze serviciul din care acesta făcea parte?
Timp de aproape 4 ani, începând cu data de 28.12.2018 și până la 05.05.2022, data intervenției organelor judiciare prin efectuarea percheziției domiciliare, fostul ofițer a sustras 32 de documente în format fizic, precum și alte 3 documente în format electronic, clasificate secret de stat?
În aceste condiții premisele producerii incidentelor de securitate sunt prezentate de sri.ro. Cultura de securitate fiind esențială în anticiparea riscurilor. Incidentele de securitate pot să apară pe fondul existenței unor deficiențe în respectarea dispozițiilor legale în domeniul protecției informațiilor clasificate, care favorizează sau potențează producerea incidentelor.
Astfel, securitatea națională și apărarea națională, trebuie să rămână priorități absolute, protejate inclusiv prin aplicarea dispozițiilor legale în domeniul protecției informațiilor clasificate secret de stat. În acest sens, respectarea normelor care prevăd componentele protecției informațiilor clasificate implică protecția juridică, protecția prin măsuri procedurale, protecția fizică, protecția personalului care are acces la informații clasificate ori este desemnat să asigure securitatea acestora, dar și protecția surselor generatoare de informații.
Considerând acestea, cum pot fi interpretate fapta și contextul în care fostul ofițer, membru al unei comisii de distrugere a unor documente secrete, nu își îndeplinește ordinul primit? Cum a fost posibil că acesta să sustragă documente secrete și ulterior, le-a transportat la domiciliul său, fără că cineva să sesizeze acest lucru?
Să fie vorba de naivitate sau de neglijență în serviciu? În ce bază și în ce condiții poate fi dispusă și desfășurată activitatea de distrugere a unor documente secrete?
Nu întâmplător se impune un asemenea indemn la reflecții!
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 12, alin 2, din Hotărârea 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat, pe niveluri de secretizare, cu excepția cazului când acestea necesită o protecție mai îndelungată, sunt de până la: 100 de ani pentru informațiile clasificate strict secret de importanță deosebită; 50 de ani pentru informațiile clasificate strict secret; 30 de ani pentru informațiile clasificate secret.
În aceste condiții este foarte greu de înțeles cum s-a dispus activitatea de distrugere a documentelor secrete la momentul respectiv! Trebuie reținut faptul că, potrivit Tribunalului Militar documentele serviciului secret nu au făcut obiectul unui proces de declasificare și aveau aplicate marcajele conform nivelului și clasei de secretizare.
Cât de mult am învățat din momentul 18 mai 1991, când serviciile secrete, aflate la început de drum prin reforma postdecembristă 1989, intrau în alertă maximă, că urmare a deconspirării unei misiuni de distrugere a tone întregi de documente ale fostei Securități, dar și ale propriilor activități?
Cine își mai aduce aminte de grupul de ziariști de la „România liberă”, care potrivit avertisment.net, descindeau pe 18 mai 1991 într-o văioagă de lângă comuna Berevoiești, pe malul râului cu același nume? Aici, sub un strat de pământ, turbă, frunze și crengi, fuseseră îngropate mii de dosare și alte documente, marea lor majoritate fiind parțial arse. Un document înregistrat în 1990, precizat de Petre Mihai Bacanu, făcea referire la urmărirea demonstranților „din oră în oră”, note informative privind „activitățile” din Piața Universității, precum și interceptări telefonice asupra lui Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Doina Cornea, Dan Deșliu, Ștefan Augustin Doinaș etc.
În aceste condiții, fără să îmi doresc să determin polemici sau atitudini neconforme cu respectul față de lege, trebuie să nu uităm niciodată că implementarea și respectarea măsurilor de protecție a informațiilor clasificate constituie o garanție împotriva producerii incidentelor de securitate.
Potrivit art 4. din Hotărârea 585, din 13 iunie 2002, informațiile secrete de stat sunt informațiile a căror divulgare poate prejudicia siguranța națională și apărarea țării și care, în funcție de importanța valorilor protejate, se includ în următoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege: a) strict secret de importanță deosebită; b) strict secret; c) secret, echivalența informațiilor naționale clasificate, pe niveluri de secretizare, cu informațiile NATO clasificate fiind: a) Strict secret de importanță deosebită – NATO top secret b) Strict secret – NATO secret c) Secret – NATO confidențial d) Secret de serviciu – NATO restricted.
Deținerea neautorizată a unor asemenea informații, clasificate secrete de stat creează premisele afectării intereselor și activității unui serviciu secret în ceea ce privește protejarea surselor de informații și a activităților derulate în secret, respectiv a garanțiilor statuate prin lege.
Istoria recentă nu este lipsită de astfel de evenimente!
Tot mai multe personaje, cadre angajate în serviciile de informații, aflate sau nu în funcții cheie, dar cu acces la informațiile secrete, au fost suspecte pentru serviciile de contraspionaj.
În 2014, un colonel de contrainformații era suspectat că a sustras un sac de documente, unele catalogate secret, pe care le ținea în pivnița casei, cazul fiind mediatizat 4 ani mai târziu, în 2018. Prezența documentelor secrete a fost sesizată cu ocazia evacuării ofițerului din imobil, executorul judecătoresc, polițiștii și jandarmii găsind în pivnița imobilului mai multe documente cu antetul Secret, Secret de serviciu și Secret de stat. Cât este vorba de o posibilă înscenare prin plasarea documentelor în privința casei de instituții interesate sau cât este vorba de acțiuni de spionaj pentru servicii străine? Surprinzător sau nu, documentele au rămas în același loc pentru încă un an, până când persoana care a adjudecat imobilul a sunat la 112. Neglijență sau nepăsare, diletantism profesional sau supraveghere operativă?
Un alt caz puternic mediatizat a fost cel al unui subofițer din Ministerul Apărării Naționale ce a fost condamnat la 12 ani și 6 luni pentru trădare și spionaj. Acesta cerea 1000 de euro pe informație. Informațiile secrete erau vândute Ucrainei, relația fiind mijlocită de un fost atașat militar al Bulgăriei la București, Zikolov Marinov. Operațiunea de contraspionaj și destructurarea rețelei de informații a fost efectuată de către Serviciul Român de Informații.
Potrivit Open Sources, informațiile clasificate secret de stat nivel „Secret” și „Secret de Serviciu” erau livrate ulterior serviciilor rusești de spionaj prin intermediul rețelei ucrainene.
În acest context, în care România a devenit țara tuturor posibilităților, ce se mai poate spune despre momentul în care un fost decident, un istoric respectabil, preocupat mai mult de cercetare, declara, în repetate rânduri, cu o voce desprinsă din misterioasele telenovele, că în anul 1993, a fost nevoit să furnizeze americanilor, respectiv FBI, listele cu numele fantomelor operative și cu spionii României?
Motivul? Răspunsul lovește speranța în normalitate! „Fără acceptarea dialogului cu FBI, ar fi fost dificilă aderarea României la Alianța Transatlantică NATO!”
Spionii României, mulți dintre dânșii, au fost scoși din activitate prin „pensionări anticipate”, dar la fel de mulți au fost sacrificați în mod nedrept pentru jocurile de interese!
Cum se explică faptul că toți cei 16 ofițeri de informații, spioni ai României, aflați la post, sub acoperire, în SUA, posibil deconspirați de autoritățile române, au devenit cetățeni americani?
Câți însă dintre spionii fantomă, fără protecția acoperii diplomatice, au mai ajuns în țară? Știut fiind că măsurile Serviciilor de contraspionaj din țările vizate merg până la anihilarea acestora?
Nevoia de securitate există, fie că vorbim de spionaj, prevenire și combatere terorismului sau traficul de substanțe de mare risc.
România promovează nevoia de cunoaștere prin cooperarea internațională și la nivelul serviciilor secrete. Și totuși, cum este posibil să existe scurgeri de informații secrete?
În mod cert, trădarea este iubită, dar cine iubește trădătorii?
