Citeam azi pe Agerpres comentariile presedintelui Federatiei Romane de Judo, Cozmin Gusa, despre rezultatele mai slabe ale judoului romanesc din 2023 si pe care Gusa le-a pus si pe seama contrelor si piedicilor indirecte la adresa Romaniei, facute chiar de un roman: Marius Vizer, presedintele Federatiei Internationale de Judo.
Ce trist! Un roman puternic si putred de bogat sa lupte impotriva tarii sale!
Dar adevarul e ca Marius Vizer nu mai e demult roman in mentalitate.
Nici in constiinta.
E departe, la celelalt capat al globului sufletesc, de Marius pe care l-am cunoscut si eu, si Cozmin Gusa, sigur, in circumstante diferite.
Marius Vizer cel de acum, care face anul viitor 65 de ani, a imbatranit autoinstitutionalizandu-se, proces moral care are loc de obicei in interiorul oamenilor care nu mai au prieteni si mize, a celor carora inima li se miceste la nivel de stafida, ca in povestea lui Grinch.
Daca pe vremuri, pe “Marius” il bucura un pahar de sampanie si un banc misto, azi il bucura doar cand i se da unei strazi numele sau.
Suntem la inceputul lui 2007 si IJF – Federatia Internationala de Judo e “arestata” de Yong Sung Park, un sud-coreean ultra miliardar in dolari, lipsit de scrupule, CEO al celui mai vechi grup industrial al Coreei de Sud, Doosan.
In 2005, Park fusese reales ca presedinte al IJF la limita, fiind puternic concurat de un rising star al judoului international, un tip care nu avea nici macar 50 de ani, romanul Marius Vizer, care facuse minuni ca presedinte al EJU, federatia continentala.
Vizer a pierdut la 15 voturi in 2005, dar i-a ramas in coaste lui Park.
In martie 2006, boardul executiv al CIO – Comitetul Olimpic International – il suspenda temporar pe Park, datorita unor probleme legale pe care le avea in Coreea de Sud, acuzat fiind de deturnare de fonduri din Doosan. E o poveste fascinanta si asta a unor jocuri de putere incredibile in urma carora Yong Sung Park si-a alungat fratele de la carma companiei in urma unei conspiratii abominabile. Neimpacat cu ideea, fratele alungat s-a sinucis 3 ani mai tarziu.
In ianuarie 2007, Park a fost “reevaluat” de CIO si suspendarea i-a fost anulata. Era mai puternic ca niciodata. In Seul, dosarul sau de coruptie a fost pus pe hold. Park nu mai avea de gand sa plece de la IJF decat in sicriu.
Eram deja intr-o relatie de prietenie cu Vizer, sa tot fi fost ceva ani. Chiar in 2007, dupa ani de zile de munca de ziarist de investigatii, nu aveam job, parasisem de cateva luni presa si voiam sa ma axez pe un mic business, o agentie de branding.
Il divinizam pe Vizer, care era un tip cool, puternic, principial, un roman care transformase in Europa judoul din sportul sportivilor morti de foame intr-un fenomen, redand demnitatea acestui sport la nivel public.
Studiind putin (mai mult) “harta” puterii din Coreea de Sud, aspectele juridice ale dosarelor penale ale VIP-urilor din Seul, mi-am dat seama ca am gasit o bresa fina in scutul enorm al ultramiliardarului sudcoreean si am conceput un plan care, daca imi reusea, il fortam pe Park sa demisioneze si sa se carabaneasca singur inainte de expirarea mandatului.
Aveam nevoie de putin noroc si de tupeu (din asta aveam deja), dar si sa reusesc doua chestii imposibile: sa gasesc noi perspective ale dosarului de coruptie al lui Park si sa “deblochez” presa nationala, care era mega cumparata de Doosan.
Vizer e un gambler al propriului destin (a castigat enorm riscand, a pierdut nasol cand nu a fost atent sau precaut). A inteles rapid planul si am plecat incognito in Seul.
Coreea de Sud e o tara speciala. Un amestec bizar de feudalism moral cu ultratehnologie si democratie imbucatita. Marii corupti din politica pot fi arestati peste noapte, totusi, VIP-urile din business, aia din mariile familii gen Samsung, au avut parte mereu de tratament special cand au incalcat legea.
E si o tara dura in privinta securitatii, unde telefoanele si comunicatiile se asculta “by default” de catre stat. Aveam dreptate sa fiu precaut, dar aveam deja ani de experienta in munca de investigatii. Nu mi-a fost usor sa imi cumpar un sim pe identitatea altcuiva, schimbam tot la 3 ore internet cafe-urile, dormeam numai in hoteluri sordide dedicate “iubirii” (se inchiriaza si pentru doua ore), acolo unde nu exista registre si nu ti se cer acte. Aveam dreptate sa ma tem ca pot fi descoperit. Intalnindu-ma cu cativa ziaristi tari din Seul, nu am reusit sa-l “combin” pe niciunul sa purcedem la redeschis ancheta pentru Park, toti spunandu-mi speriati ca e extrem de puternic si conectat acest Park.
Am gasit insa un ziarist independent de investigatii care a inteles ce vreau si am inceput treaba. N-o mai lalai sa va spun cat sunt eu de tare sau nu, bref, in doua saptamani, am publicat in Seul alaturi si cu ajutorul acelui ziarist niste documente si dezvaluiri atat de puternice, incat procuratura nationala a fost fortata de evidente sa redeschida dosarul penal.
Nu i-am spus niciodata lui Vizer, dar atunci era sa fiu arestat de prietenii din politie ai lui Park. Am avut insa flerul sa plec de la hotel mai repede cu o zi si am dormit in aeroport ascuns intr-un cotlon, trecand la timp spre aeronava, ca in filmele alea smechere, cand “organele” ajung putin mai tarziu, dar calul plecase.
In septembrie 2007, Park a demisionat. Imediat, Vizer a fost ales presedinte al IJF.
Pot sa spun acum ca mandatul sau si intrarea sa in lumea mare a sportului global mi se datoreaza in buna masura. Stati linistiti, nu am primit nicio recompensa pentru asta de-a lungul anilor, din contra, dupa 2017, nu am mai fost eligibil pentru evenimentele de familie sau sportive la care inainte era ok sa particip. Nici azi nu am o explicatie, mai ales ca am fost prezent si activ si la momentul revoltei lui Vizer din 2015, cand si-a pus in cap intregul CIO, acuzandu-i pe grofii din comitetul olimpic ca au acaparat pe viata pozitiile si ca nu mai vor sa plece de la ciolan.
Ce erou a fost atunci Vizer pentru mine! Planeta innebunise! CNN, BBC, NBC, FOX, The Guardian, New York Times, Washington Post, Le Monde, Bild, toata lumea relata elogios despre adevarurile incredibile rostite de Vizer despre martalogii care arestasera ideea de olimpism, de competitie in sportivitate!
Dar Marius Vizer e erou sau prieten doar cand are un interes.
Revolta subita si publica este efectul revelatiei sale ca Thomas Bach, seful forului olimpic suprem, nu avea de gand sa ii acorde niciodata lui Vizer statutul de membru CIO, adica intrarea in elita subtire a sefilor lumii (nu-i mai putin adevarat ca si acest refuz e un abuz, caci IJF e federatia unui sport olimpic ce are dreptul la aceasta onoare “by default”.
In toti acesti ani, Vizer a devenit si el unul “dintre ei”. A depasit orice record de longevitate al unui presedinte din istoria IJF. Vizer e la timona IJF de 16 ani si intra in al 17-lea, mult peste Charles Palmer cu 14 ani si Yong Sung Park cu 12 ani.
Sigur, Vizer a uitat ce a spus in 2007 sau 2015 despre grofii care nu mai vor sa lase puterea din mana. Acum, e ca ei, un batranel ursuz, caruia ii place statutul de VVIP si adora sa afiseze morga supramasonica a unui tip care acum se antureaza lejer cu seful CIO, fostul sau adversar.
E atat de politizata mintea lui Vizer, incat a facut un gest de rahat si in momentul lepadarii sale de Vladimiri Putin, prietenul si binefacatorul sau global. Cand cu conflictul din Ucraina, Vizer s-a conformat valului politic international, de ostracizare a lui Putin, activand suspendarea presedintelui Rusiei din orice pozitii detinute in IJF.
Desi nu trebuia sa o faca, ci sa ramana consecvent principiului sau ca politicul nu are ce sa influenteze sportul. Cand lucrurile il avantajau, Vizer aplica mereu acest principiu, intervenind eroic in conflicte dure dintre arabi si evrei, si aparand sportul si sportivii de mizeriile politice. Idem cu Kosovo, cand a legitimat cu prezenta o sportiva ostracizata. Dar gesturile sale, altfel minunate, erau menite sa ii consolideze imaginea.
Cand Putin a devenit o “liabiliti” pentru Vizer, acesta s-a iudificat.
Prietenii “adevarati” ai lui Marius Vizer sunt doar aia care ii “produc” bani sau avantaje. Patria adevarata a lui Vizer e aia in care poate avea avantaje relationale.
De aia se razbuna Vizer pe Romania, tara sa de bastina. In afara de un amic infractor si spagar, adica Cristi Borcea, cu care inca mai face biznis, Vizer nu mai are pe aici decat foste cunostinte ca mine sau ca Gusa, vai, mama noastra, niste saraci care avem doar lucruri nepretioase acum pentru Marius cel martalog si masonificat in propriul sau cult: prietenie, amintiri, loialitate, caracter.
Ce rusinos e sa il vad pe Vizer folosindu-si forta de presedinte al IJF impotriva Romaniei si impotriva unui prieten, Cozmin Gusa, pe care l-a sustinut initial sa devina presedinte la FRJ!
Dar ce inevitabil era acest traseu imoral pentru unul ca Vizer, izolat intre pereti de bani si lipsit de prietenie sincera, ferit de critici si sugrumat de scrobeala hainelor Brioni sau Loro Piana!
Din acest punct de vedere, sunt mandru de blugii mei taiati si de bluza de “treling” a lui Cozmin Gusa.
Marius, de Craciun, ti-as zice ca e timpul, chiar si la 65 de ani azi maine, sa lasi scrobeala de ultrarich si sa te uiti in sfarsit la minunata poveste a lui Grinch. Ai putea crede ca iti servesc ceva pilde, despre valoarea prieteniei versus a cadourilor inutile, sau despre faptul ca nu trebuie sa ranesti, cand esti ranit, sau despre incredibila magie ca oamenii se pot schimba mereu in bine.
Dar nu de asta vreau sa te rog sa te uiti la filmul cu Grinch.
Ci pentru ca cred ca e important sa redevii copil chiar si macar pentru o clipa. Ai voie!
Craciun fericit!
