“E terorism în lume. E război. Pentru că oamenii au şi o latură animalică, guvernată de instinctul de a-l percepe pe celălalt, pe străin, nu ca pe un mister fascinant, ci ca pe o ameninţare la adresa propriei existenţe” spune regizorul şi dramaturgul norvegian Jon Fosse, în mesajul său adresat cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, sărbătorită în fiecare an la 27 martie de comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public.
Anual, de Ziua Mondială a Teatrului, pe lângă manifestările ce au loc în toată lumea, o personalitate culturală este invitată să-şi exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un mesaj internaţional, care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi.
De-a lungul anilor, mesajul a purtat semnătura unor personalităţi mondiale, precum scriitorul şi regizorul francez Jean Cocteau – cel care a transmis primul mesaj în 1962 – Şeicul Sultan Bin Mohammed Al Quasimi, dramaturgul mexican Victor Hugo Banda, Radu Beligan (1977) sau scriitorul canadian Robert Lepage.
Jon Fosse is awarded the Nobel Prize in Literature 2023 by King Carl Gustaf of Sweden during the Nobel Prize award ceremony at the Concert Hall in Stockholm, Sweden on December 10, 2023., Photo: Claudio Bresciani / TT / Code 10090
The annual Nobel Prize Award Ceremony at the Concert Hall in Stockholm, Sweden – 10 Dec 2023,Image: 828392529, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no
Mesajul internaţional din 2024 a fost lansat de Jon Fosse, regizorul şi dramaturgul norvegian, care a primit, în 2023, Premiul Nobel pentru Literatură „pentru piesele şi proza sa inovatoare care dau glas celor nespuse”..
„Arta este pace.
Fiecare persoană este unică şi, totuşi, la fel ca oricare altă persoană. Înfăţişarea noastră vizibilă, exterioară este, fireşte, diferită de a oricui altcuiva – până aici, totul e clar –, dar există în acelaşi timp, înăuntrul fiecăruia dintre noi, ceva care aparţine numai şi numai acelei persoane, ceva care este doar acea persoană anume. Putem numi acest ceva spirit; sau suflet. Sau putem decide să nu-l definim prin cuvinte şi să-l lăsăm să existe în linişte.
Dar, deşi suntem diferiţi unul de celălalt, totodată suntem şi la fel. Oamenii din orice parte a lumii sunt fundamental asemănători, indiferent de limba pe care o vorbim, indiferent ce culoare de piele sau ce culoare de păr avem.
Asta poate fi oarecum paradoxal: faptul că suntem total asemănători şi, în acelaşi timp, complet diferiţi. Poate că fiinţa umană este în mod intrinsec paradoxală, unind în sine trupul şi sufletul – noi reunim cea mai pământească şi mai tangibilă existenţă cu ceva ce transcende aceste limite materiale, terestre.
Arta, arta bună, reuşeşte, în felul ei minunat, să combine unicitatea absolută cu universalul. Ea ne face să înţelegem că ceea ce este diferit – ceea ce e străin, am putea spune – este universal.
Astfel, arta spulberă graniţele dintre limbi, regiuni geografice, ţări. Ea concentrează nu doar calităţile individuale ale fiecăruia, ci şi, în alt sens, caracteristicile individuale ale fiecărui grup de oameni, de pildă ale fiecărei naţiuni.
Şi face asta nu nivelând diferenţele şi reducându-le la un numitor comun, ci, dimpotrivă, arătându-ne ceea ce este diferit de noi, ceea ce e străin sau altfel. Orice artă bună conţine exact asta: ceva străin, ceva ce nu putem înţelege pe de-a-ntregul, dar pe care totuşi, într-un fel, îl înţelegem. Conţine un mister, ca să zic aşa. Ceva ce ne fascinează şi ne împinge dincolo de propriile noastre limite – şi, făcând asta, creează transcendenţa pe care orice artă o conţine şi către care, totodată, ne conduce.
Nu cunosc un mod mai bun de a aduce laolaltă contrariile. Este exact inversul a ceea ce fac conflictele violente pe care le vedem prea adesea în lume şi care stimulează tentaţia distructivă de a anihila orice este străin, orice este unic şi diferit, folosind deseori cele mai monstruoase invenţii pe care ni le-a pus la dispoziţie tehnologia.
E terorism în lume. E război. Pentru că oamenii au şi o latură animalică, guvernată de instinctul de a-l percepe pe celălalt, pe străin, nu ca pe un mister fascinant, ci ca pe o ameninţare la adresa propriei existenţe.
În felul acesta unicitatea – diferenţele pe care le putem vedea cu toţii – dispare, lăsând în urma ei o uniformitate în care orice este diferit devine o ameninţare ce trebuie eradicată. Ceea ce este văzut din afară ca o diferenţă, de pildă în privinţa religiilor sau a ideologiilor politice, devine ceva ce trebuie să fie înfrânt şi nimicit.
Războiul este o agresiune împotriva a ceea ce se află în adâncul nostru, al tuturor, împotriva acelui ceva unic. Şi este totodată o agresiune împotriva artei, împotriva a ceea ce se află în adâncul oricărei arte.
Am vorbit aici despre artă în general, şi nu în mod special despre teatru, dar asta pentru că, aşa cum am spus, orice artă bună, în adâncurile ei, se ocupă de acelaşi lucru: ia ceea ce este absolut unic, absolut specific şi îl face să devină universal. Uneşte particularul cu universalul pentru a-l exprima într-un fel artistic: nu eliminându-i specificitatea, ci reliefând această specificitate, lăsând ceea ce este străin şi nefamiliar să strălucească din plin.
Războiul şi arta sunt opuse, pur şi simplu, la fel cum sunt opuse războiul şi pacea. Arta este pace.”
CITEŞTE ŞI Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2023 este scriitorul norvegian Jon Fosse
Cine este Jon Fosse
Jon Fosse este un renumit scriitor norvegian, născut în anul 1959, cunoscut pentru vasta sa operă cuprinzând piese, romane, culegeri de versuri, eseuri, cărţi pentru copii şi traduceri.
Stilul lui Fosse se caracterizează prin minimalism şi profunzime emoţională, însuşiri datorită cărora este unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi din lume. În anul 2023 a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură graţie dramaturgiei şi prozei sale inovatoare, care izbutesc să dea glas inexprimabilului.
Opera lui Fosse a fost tradusă în peste cincizeci de limbi, producţii cu textele sale fiind prezentate pe mai mult de o mie de scene din întreaga lume. Piesele lui minimaliste şi introspective, aflate adesea la graniţa prozei lirice şi poeziei, continuă tradiţia dramatică întemeiată de Henrik Ibsen în secolul al XIX-lea.
Ziua Mondială a Teatrului
Propunerea ca, pe 27 martie să se serbeze Ziua Mondială a Teatrului, a fost lansată în 1961, la Viena, cu ocazia celui de-al IX-lea Congres Mondial al Teatrului, în cadrul Institutului Internaţional de Teatru.
Un an mai târziu, odată cu deschiderea stagiunii Teatrului Naţional din Paris, arta scenei a început să aibă propria sărbătoare, în semn de mare apreciere.
The post 27 martie, Ziua Internațională a Teatrului. Jon Fosse: Războiul şi arta sunt opuse, pur şi simplu, la fel cum sunt opuse războiul şi pacea. Arta este pace appeared first on tvrinfo.ro.
