Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic, care se dezvoltă atunci când victima unui abuz se atașează emoțional de abuzator, ajungând chiar să-i justifice atitudinea. Astfel, pusă într-o situație extremă, victima înlocuiește frica, disprețul sau respingerea cu o reacție paradoxală de simpatie față de agresorul ei. La baza sindromului stă instinctul de supraviețuire. Exact ca în evoluția relației dintre personajele serialului „La casa de papel”, victimele ajung să trăiască sub iluzia unei cauze comune. Ele aleg să-și protejeze agresorul în fața autorităților și neagă orice ajutor venit din exterior. Asta este o posibilă sinteză a definiției Sindromului Stockholm, de care eu zic că suferă politicienii români, analizând în cazul de față atitudinea lor de la Congresul PPE.
Acest partid conduce Uniunea Europeană în ultimii 5 ani, partid din care face parte PNL-ul, dar și UDMR-ul, timp în care am fost siluiți în pandemie, vaccinați în mod samavolnic și puși la plăți nejustificate, apoi manipulați cu războiul ucrainean, cu Delta Dunării, infrastructura și agricultura puternic afectate sau distruse, refuzați la Schengen și batjocoriți corespunzător. Ei bine, odată cu prezența acestor lideri PPE la București, cu Ursula von der Leyen, Manfred Weber și Karl Nehammer în frunte, ar fi fost de așteptat din partea alor noștri să li se ceară socoteală sau compensații, iar din partea lor să vină măcar scuze.
Ca să fac legătura cu Sindromul Stockholm, reprezentanții victimelor abuzate (adică noi), alde Iohannis, Ciucă, Rareș Bogdan, Emil Boc etc., i-au aplaudat și gratulat pe abuzatorii noștri, alegând să-i și protejeze de protestele publice justificate din stradă. De ce? Pentru că la baza comportamentului lui Iohannis, Ciucă, Bogdan, Boc și ceilalți stă instinctul de supraviețuire politică, care, în mintea lor, nu mai ține de români, ci de acești șefi externi abuzatori ai cetățenilor. Ei știu că de acolo le vin firmanele, ca pe vremuri de la Înalta Poartă, de acolo e comandată justiția românească, ce-i poate arunca prin pușcării, și atunci, în loc să-și facă treaba și să protesteze de la tribuna congresului, ei stau îmbrățișați cu abuzatorii și le declară atașamentul, exact ca cei afectați de Sindromul Stockholm. Iohannis, spre exemplu, într-un exces comportamental voit chiar a pupat-o apăsat pe Ursula von der Leyen pe amândoi obrajii, iar pe premierul grec, cel ce a impus de curând căsătoriile homosexuale în Grecia, l-a luat și pe el în brațe, la propriu și la figurat, ca să-i arate Iohannis că, vezi, Doamne, îl apără de Putin.
Ce băloșenii! Ce degradare morală! Ce comportament de slugi netrebnice! Dar măcar ăsta a fost folosul pentru noi al Congresului PPE, ținut la București: i-am văzut pe politicienii români, mai ales pe cei liberali, în exercițiul funcțiunii de pupat dosuri de lideri europeni, adică cei ce-au prăbușit UE și au siluit România. Totul rămâne acum să demonstrăm la vot că măcar noi, cetățenii, nu suferim de Sindromul Stockholm.
Autor: Cozmin Gușă
